Tag Archives: poesie

A ritual on the planet Squerox – fantastic story / Un rituale sul pianeta Squerox – storia fantastica / Un ritual pe planeta Squerox – poveste fantastică

trilingual text

Image
… In ancient times, on a blue sphere, were living people.
When they reached the pinnacle of their science, on their sphere there more was nothing without being moved out from its place.
The topography, the depths, all, passed through modeling with pain and waste.
Nature (as it was called the environment from which they sprang these beings, humans) it was crouched under the burden of ideals of knowledge, of conquest, of power and greed.
How much more has became smarter, with so… were less little wise
Because cleverness, my daughter, is baggage of knowledge collected and its use for a give loading of moment, in order not leave empty future. The wisdom, but, is inspired; it is intuition of eternity and care for increase in all that is lasting and… renunciation of
all that is hostile to the beauty of the universe.
My ancestors, my dear, once reached this point; they realized only after… it was too late.
You, the daughter of the last descendant offshoot of the survivors, you need to know, and to say to your children when the time comes:
Behond, I give you, and leave in your care, this small vial; you have to pass it on from generation to generation; it is the last drop of gasoline.
The gasoline was obtained by extracting, from the depths of the blue sphere, a black fluid that was refined, and used as fuel for vehicles, in numerous industries; almost all of humanity essentially relied on this… Until the day it began to be increasingly rare, and the humans rummaged it anywhere, looking for it in every place, until the sphere was destroyed.
When it was first discovered, the essence was in enormous quantities, in rivers, streams.
Today, look; this is the last drop, here in the vial.
To my birthday, then and yours, and the father and master’s on Sqeurox (Squerox is name of the small sphere on which we live today). He had permission to anoint at the temples with …with what barely touches the fingertip as a little, from the substance kept in the vial.  As did the people on blue sphere with selected fragrances or with chrism, it is done now; it has become something more sacred, like a rite of unforgetting.. A source of wisdom … and, evoking the second paradise lost.

Image
… Nei tempi antichi, su una sfera blu, vivevano degli uomini.
Quando raggiunsero l’apice della loro scienza, sulla loro sfera non vi era niente di più senza essere spostato fuori dal suo posto.
Topografia, le profondità, il tutto, è stato passato attraverso la modellazione di dolore e di spreco.
Natura (com’era chiamato l’ambiente da cui sono scaturiti questi esseri, gli esseri umani), si è accovacciato sotto il peso d’ideali di conoscenza, di conquista, di potere e avidità.
Quanto più diventava intelligente, di così … erano meno poco saggi
Perché l’intelligenza, mia figlia, è il bagaglio di conoscenze raccolto, e l’uso per un danno di carico di momento, al fine di non lasciarlo vuoto per il futuro. Ma, la saggezza, s’ispira, è l’intuizione d’eternità e di cura per aumento di tutto ciò che è durevole…  rinunciare a tutto ciò che è ostile alla bellezza dell’universo.
I miei antenati, mia ​​cara, una volta raggiunti a questo punto, si sono resi conto solo, quando … era troppo tardi.

Si, tu sei la figlia dell’ultimo discendente, propaggine dei sopravvissuti, che deve sapere, e di dire ai tuoi figli, quando il tempo sarà per averli… Ecco, io ti do, e lascio in cura, questo piccolo flacone, si deve passare di generazione in generazione, è l’ultima goccia di benzina.

La benzina è stata ottenuta estraendo dalle profondità di sfera blu, un liquido nero che è stato raffinato e usato poi come carburante per i veicoli, in numerose industrie… – quasi tutta l’umanità ha essenzialmente fatto affidamento su questo liquido… Fino il giorno in cui ha cominciato ad essere sempre più raro, e gli umani si frugò ovunque alla ricerca di essa in ogni luogo, fino a, quando la sfera è stata distrutta.
Quando è stata l’appena scoperta, l’essenza era in enormi quantità, nei fiumi, nei torrenti …
Oggi, guarda, è l’ultima goccia qui nel flacone.

Per il mio compleanno, quindi anche per il tuo, il padre e il maestro di Sqeurox (Squerox è il nome della piccola sfera su cui viviamo oggi) ci hanno permesso di ungere le tempie con … con quello che toccare appena con la punta delle dita, quello piccolo, dalla sostanza tenuta in fiala. Come hanno fatto gli uomini sulla sfera blu, con fragranze selezionate, o con il crisma, ora, è diventato qualcosa di più sacro, è come un rito di non dimenticanza … Una fonte di saggezza … e, evocando… il secondo paradiso perduto.

Image
…În vremuri îndepărtate, pe o sferă albastră, trăiau oameni.
Când au atins apogeul ştiinţei lor, pe sfera aceea nu mai era nimic nemutat de la locul lui.
Relieful, adâncurile, toate au fost trecute prin modelări cu durere şi risipă.
Natura (aşa cum se chema mediul din care au izvorât aceste fiinţe, oamenii) se chircea sub povara idealurilor de cunoaştere, de cucerire, de stăpânire şi lăcomie.
Cu cât deveneau mai deştepţi cu atât erau mai puţin înţelepţi…
Pentru că deşteptăciunea, fata mea, este bagajul de cunoştinţe strâns şi uzul acestuia pentru a da încărcătură clipei, pentru ca să nu o laşi goală viitorului. Înţelepciunea însă este inspirată, este intuiţia veşniciei şi a grijii pentru sporire a tot ce-i trainic şi… lepădare a tot ce este ostil frumuseţii universului.
Înaintaşii mei, draga mea, ajunşi aici şi-au dat seama abia după ce …era prea târziu.

Tu, fiică a ultimului descendent al ramului de supravieţuitori, trebuie să afli şi să spui copiilor tăi, când va veni vremea să-i ai.
Iată, îţi las în dar şi grijă un şip mic, va trebui să-l dai mai departe din generaţie în generaţie, este ultimul strop de benzină.

Benzina aceasta era obţinută extrăgând din adâncurile sferei albastre un fluid negru pe care-l rafina şi-l folosea drept combustibil la vehicule, în nenumărate industrii, aproape întreaga umanitate se bizuia pe această esenţă… Până în ziua când ea începu să fie din ce în ce mai rară, şi oamenii scormoneau căutând-o în orice loc, până ce… uite, astfel au distrus sfera.

Când a fost abia descoperită, esenţa se găsea în cantităţi impresionante, în fluvii, fluvii… Astăzi, iată ultimul strop în acest şip.

La ziua naşterii mele, apoi şi la a ta, tatăl şi stăpânul Sqeurox-ului (Squerox este sfera aceasta mică pe care trăim azi) avea îngăduinţa să dea pe la tâmple cu… cât atingi cu vârful degetului mic din esenţa păstrată în şip. Precum făceau oamenii de pe sfera albastră cu parfumurile alese sau cu mirul, acum a devenit ceva mult mai sacru, este ca un ritual al neuitării…          …şi izvor de înţelepciune, reevocând cel de-al doilea paradis pierdut.

Reclame

syrup from earth / sciroppo della terra / siropul pământului

trilingual text

Image
here is the syrup – the anthroposphere means seven billion tears,
moans crystalline

we love the children as the bearers of water jugs
to old age – how much water will use us?

the rustle, and their aspirations to grow large, it gives us vertigo –
we give them an education, our same mistakes made

for a time, we are too young to understand
then, we are experiencing the failures that end up too late to understand

core of age hides a major accident, never the calendars
just a moment you will be credible, glorious and beloved – the rest are the echoes…

children do not have any obligation to become what we were not able us
the inalienable rights of their failing, are sacred

anthroposphere means seven billion tears
view from up there, the planet is a tear of the Lord – we, the old the bearers of water jugs

an overwhelming matrix: we are all in a row with a pitcher of water in hand
to take a flawless fate

the whining of the earth is a music rheumatic, gears and distilleries
refining sighs, the eye squeezing the inability to understand each child

Image

ecco lo sciroppo – l’antroposfera vuol dire sette miliardi di lacrime,
di gemiti cristallini

amiamo i bambini come dei portatori di brocche d’acqua
alla vecchiaia – quanta acqua ci servirà?

il fruscio, e le loro aspirazioni per crescere grandi, ci da delle vertigini –
li diamo loro un’educazione, gli stessi nostri compiuti errori

per un tempo, siamo troppo piccoli per capire
poi, stiamo sperimentando dei fallimenti che finiscono per troppo tardi da capire

nocciolo dell’età nasconde un incidente rilevante, mai i calendari
solo un attimo le sarai credibile, glorioso e amato – il resto sono degli echi …

i bambini non hanno alcun obbligo di diventare quello che non siamo stati noi capaci
gli loro diritti inalienabili di non riuscire, sono sacri

antroposfera vuol dire sette miliardi di lacrime
vista da là su, pianeta è una lacrima del Signore – noi, vecchi portatori di brocche d’acqua

una matrice travolgente: noi tutti in fila con una brocca d’acqua in mano
per prendere un destino impeccabile

il piagnisteo della terra è una musica reumatica, ingranaggi e distillerie
raffinando sospiri, l’occhio spremendo l’incapacità di comprendere ogni bambino

Image

iată siropul – antroposfera înseamnă şapte miliarde de lacrimi
de scâncete cristaline
.
iubim copiii ca pe nişte purtători de căni cu apă
la bătrâneţe – câtă apă ai să vrei?
.
freamătul şi pretenţiile lor de a fi mari ne-ameţesc –
le dăm educaţia aceloraşi erori împlinite
.
până la o vreme, eşti prea mic să-nţelegi
apoi, experimentezi eşecuri sfârşind în …prea târziu să mai înţelegi
.
miezul vârstei îl ascunde o întâmplare majoră, nicidecum calendarele
doar o clipă vei fi credibil, glorios şi iubit – restul ecouri…
.
copiii n-au obligaţia să devină ce n-am reuşit noi,
drepturilor lor inalienabile să nu reuşească sunt sacre
.
antroposfera înseamnă şapte miliarde de lacrimi
văzută de sus, planeta e lacrima Domnului – noi, bătrînii purtătorii de cană
.
un tablou covârşitor: toţi cu o cană în mână la rând
să luăm destin impecabil
.
muzica pământului un scâncet reumatic, angrenaje-distilerii
rafinănd suspinul, stoarcem ochiului neputinţa să-nţelegem copiii

Image

.


endless poem / poesia senza fine / poem interminabil

trilingual text
Image.

I know that I have many flaws, I know it’s late to change
even I try to be as more myself, without halo …
of not to invade you with my dreams bizarre
I would only you to make my coffee as you know, necessary bitter …
and do not say another word, for complacency
I would you my lips seem for you… to much younger …
and do not get angry when I get my hands to the eyes, for too much light
that comes from your heart
I would to live in us to us, and not in someone else
by not to make me any criticism
that I give on the floor the ashes
that no longer is that I was
you not… you do not have any blemish, look, I want you to be just as you are,

and

Image.
lo so di avere molti difetti, lo so che è tardi per cambiare
anche io cerco d’essere quanto più me stesso, senza aureola …
per non invaderti con i miei sogni bizzarri
vorrei soltanto che mi fai il mio caffè come solo tu lo sai, necessario amaro …
e non dire un’altra parola per compiacimento
vorrei che le mie labbra sembrassero molto più giovane …
e di non arrabbiarti, quando metto le mani agli occhi, per troppa luce
che viene dal tuo cuore
vorrei che vivessimo noi in noi stessi, e non in qualcun altro
di non farmi alcuna critica
che io do per terra le ceneri
che non sono più come una volta
si … tu no, tu non hai alcun difetto, guarda, vorrei che tu sia cosi come sei,
e
.

Image
ştiu că am multe defecte, ştiu că este târziu să le schimb
măcar încerc să fiu cât mai mult eu, fără nimb…
să nu te invadeze visurile mele bizare
aş vrea să-mi faci cafele cum doar tu ştii, necesar de amare…
şi să nu mai spunem niciun cuvânt din complezenţă
aş vrea să ţi se pară buzele mele mult mai tinere…
şi să nu te superi când pun mâna la ochi, de prea multă lumină
care vine dinspre inima ta
aş vrea  să trăim noi în noi şi nu în altcineva
să nu ne facem niciun reproş
că dau scrumul pe jos
că nu mai sunt sunt cum am fost
că tu…  tu nu ai niciun cusur, uite, doar să fii

şi …

 


you’re born grandfather / te sei nato nonno / tu te-ai născut bunic

trilingual text

Image

the ballad of a tomorrow sings a complicated machine
technology of smiles is obsolete – next stop is the sadness station, as large as the era,
accomodates in her, generations inox

where it starts the well, and where evil the ends?
– Grandpa, you’re born precisely grandfather, I can not see you child
yes, you should know…

how I take my hopes of your alive stories?
the contrasts I grinds my day and soul
Grandpa, you hear? The prayers … they return back prayers of your parents, you see?
why they dreamed peace, what is it peace?

their forgotten ballad, sung to thee now, only whispered
former stone porch the altar, is strange, otherwise he touch the quadrant,
otherwise the smile
where it ends the good.. and evil begin? You know it… you should know
only you’re born grandfather …

Image

la ballata di un domani la canta una macchina complicata
La tecnologia dei sorrisi è obsoleta – prossima fermata è la stazione di tristezza, grande quanto l’epoca,
accoglie in lei, generazioni inox

dove inizia bene… e dove il male, finisce?
– Nonno, precisamente tu sei nato nonno, non posso vederti bambino
Si, tu devi saperlo …

come mi prendo le mie speranze delle vostre storie vivi?
i contrasti mi macinano la mia giornata e l’anima
Nonno, senti? … stanno tornando indietro le preghiere dei tuoi genitori, vedi?
perché sognavano la pace, che cos’è la pace?

la loro ballata dimenticata, cantata ora da te, sussurrò solo
ex portico in pietra l’altare, è strano, altrimenti lui tocca il quadrante,
diversamente il sorriso
dove finisce il bene e comincia il male? tu lo sai … tu deve saperlo
solo te sei nato nonno…!

Image

balada zilei de mâine o cântă o maşinărie complicată
tehnologia surâsului e depăşită – urmează staţia tristeţe, mare cât evul,
încap în ea generaţii inox

oare unde se termină răul şi începe binele?
– bunicule, tu precis te-ai născut bunic, pe tine nu te pot vedea copil,
trebuie să ştii

cum să-mi iau din poveştile tale vie speranţa,
contrastele îmi macină ziua şi sufletul
bunicule, auzi? …trec înapoi rugile părinţilor tăi, le vezi?
de ce râvneau pacea, ce este pacea?
balada lor uitată, cântată de tine acum abia şoptit
pe prispa din piatra fostelor altare este stranie, altfel îmi atinge cadranul,
altfel surâsul
oare unde se termină binele şi răul începe? …tu trebuie că ştii,
doar te-ai născut bunic

 


the woman with haired of chalk / la donna con i capelli di gesso / femeia cu părul de cretă

      trilingual text

Image
the woman with haired of chalk, she wearing for me a concretely love
the her worries him confer prestige, her sadness is out in vacation
they all it seems handy, because in love there is no guilt
always with smile passes through days, with your luggage by sterile happenings
she knows one discrete gate towards her concrete love
it does not matter any the time, any place, that in her soul he lives the luck
not in events she decreases or increases, but, in the way to looking at these…

Image

la donna con i capelli di gesso, mi sta portando un amore concreto
le sue preoccupa gli conferisce prestigio, la sua tristezza parte in ferie
tutto le sembra a portata di mano, perché in amore non c’è senso di colpa
sempre con il sorriso attraversa i giorni, con i bagagli da avvenimenti sterili
lei sa un cancello discreto verso il suo amore concreto
non importa né il tempo, né il luogo, perché nella sua anima vive fortuna
non gli eventi la diminuiscono o aumenta, ma, il modo di guardarli una per una

Image
femeia cu părul de creată, îmi poartă o iubire concretă
grijile ei îi conferă prestanţă, tristeţile-i sunt plecate-n vacanţă
totul îi pare la îndemână, fiindcă-n iubire nu-i nicio vină
surâde mereu şi trece prin zile cu bagajul de întâmplări sterile
ea ştie o singură poartă discretă spre iubirea ei cea concretă
că nu contează nici ceasul, nici locul, că-n sufletul ei locuieşte norocul
că nu din întâmplări scade ori creşte, ci din felul cum… le priveşte…
.


Tango

trilingual text

.
dream melted, incandescent her temples …
my mother, she cried me – the street cried me,
into a new millennium, the new century, in the era of computers, my girlfriend
it leads me to nightclubs – poison and courtesy,
too much politeness…
the sex passes in secondary plane, tango initiatory
the perverse skills develop the era, predestined to forgiveness
love is no more than an allegorical expression,
probably was once a pet named … love…
my mother cried me, cried me home, to no house
but she cried me with the voice of the wind
– Hey, woman, it is not a fault for you to give birth
you’re not that which push them into the bones, in blood, finger of the astonishment…
could have been the king, not bad that not is …
snatch tango, crippled aspirations
a sad life as the world, an irony, a sneer, a grimace,
a weeping out loud with sobs …
life is a tango beat, look,
I fall on the windows the cranes killed
under my soles, sting me the road, always chosen wrongly
my mother’s voice breaks me into two, all calling me …
– tango mom, tango … –
I scratch the wind on crown of the head, I aspired too high
when in a wild howl thou hast born me
please, do not feel regrets that then was banned abortion,
no, no earth is poisoned; please, let me at girlfriend, and let me gratis
and so, you put love in milk, regretfully
and so … I have the step, a bizarre tango rhythm …
.
tango

sogno sciogliendosi, le tempie incandescente,
mia madre mi grida – le strade mi gridano,
nel millennio nuovo, secolo nuovo, nell’era dei computer la mia ragazza
mi porta nei locali notturni – veleno e cortesia
troppa cortesia…
il sesso passa in piano secondario, obliquo, tango iniziatico
pervertite competenze sviluppano l’epoca, predestinata al perdono
l’amore non è altro che l’espressione allegorica.
probabilmente, una volta era un animale domestico di nome… l’amore…
mia madre strilla, mi sta chiamando accasa, lei non ha una casa,
ma, mi chiama con la voce del vento
– ehi, donna, non è una colpa nascere,
non tu li spingi nelle ossa, nel sangue, il dito delle esclamazioni…
poteva essere il re, niente male non esserlo…
tango strappato, marcendo storpie aspirazioni
una vita triste come il mondo, un’ironia, un ghigno, una smorfia,
un pianto con singhiozzi
la vita è un tango sconfitto, guarda,
mi sta cadendo dalle finestre le gru uccise
sotto le suole mi pungono la via scelta sempre sbagliato
mi sta rompendo in due la voce della madre, chiamandomi continuamente…
– tango, mamma, tango –
il vento mi grafia la sommità della testa
ti prego, non essere spiacente perché tu mi hai nato
no, non la terra e avvelenata, ti prego, lasciami alla mia ragazza amata, lasciami gratis
e così, mi hai messo amore nel latte con rammarico
e così… mi è il passo un ritmo bizzarro di tango

.
Il-paradiso-di-Hokkaido-le-gru-della-Manciuria_o_gdo  vis prelins, tâmplele încinse…
mama mă strigă – strada mă strigă,
într-un mileniu nou, secol nou, în era computerelor iubita mea
mă duce prin baruri de noapte – otravă şi politeţe,
prea multă politeţe…
sexul trece în plan pieziş, tango iniţiatic,
perverse aptitudini dezvoltă evul predestinat iertării
iubirea nu mai este decât o expresie alegorică,
probabil a fost cândva un animal numit astfel… iubire…
mama mă strigă, mă cheamă acasă, ea nu are casă,
dar mă cheamă pe glasul vântului
– hei, femeie, nu este o vină să naşti,
nu tu îi împingi în oase, în sânge, degetul mirării…
putea fi chiar rege, nu-i rău că nu-i…
tango smuls, putrezind betege aspiraţii
o viaţă tristă ca şi lumea, o ironie, un rânjet, o grimasă,
un hohot de plâns…
viaţa este un tango învins, uite,
îmi cad pe la geamuri cocorii ucişi,
sub tălpi mă ustură drumul totdeauna greşit
mă rupe în două glasul mamei, tot chemându-mă…
– tango mamă, tango… –
mă zgârâie vântul pe creştet, prea sus am năzuit
când într-un răcnet sălbatic tu m-ai născut
te rog să nu-ţi pară rău că pe atunci era interzis avortul
nu, nu pământul este otrăvit, te rog lasă-mă iubitei, lasă-mă gratis
şi aşa, mi-ai pus iubire în lapte cu părere de rău
şi aşa… mi-e pasul un ritm bizar de tango…

mama  

 

 .


infusions of confusions / infusioni di confusioni / infuzii de confuzii

trilingual text

.pamphlet
Image
.
the harlequin enters the scene, a solemn moment
he immediately noticed that in the room, full however, was not even a baby
stood motionless an eternity of a second, then
simultaneously tried to mimic and the flight and the humiliation
a sharp silence he had taken control of the universe
swallow the presumptive applause, swallow the alleged poetic gesture
unfinished …
the harlequin, frustrated, so decided to become a politician … and then
the people always confuse them both either the genuine harlequin
either politician … with clowns
.
or if not, voters are somehow … really clowns…

Image

l’Arlecchino entra in scena, un momento solenne
ha subito notato che nella stanza, piena però, non era nemmeno un bambino
rimase immobile un’eternità di un secondo, poi
contemporaneamente cercato di imitare sia il volo che l’umiliazione
un silenzio tagliente aveva preso il controllo dell’universo
ingoiava gli applausi presuntivi, ingoiava il presunto gesto poetico
incompiuto …
l’arlecchino, frustrato, così, ha deciso di diventare un politico … e poi
la gente ha sempre scambiato entrambi sia il genuino arlecchino
sia i politici … con dei pagliacci
.
o in caso contrario, gli elettori sono in qualche modo … i veri pagliacci…
.

Image

arlechinul intră în scenă, un moment solemn,
imediat el observă că în sala, plină totuşi, nu era nici măcar un copil
stătu neclintit eternitatea unei secunde apoi,
încercă să mimeze simultan şi zborul şi umilinţa
o linişte tăioasă puse stăpânire peste universul acesta
înghiţi prezumtivele aplauze, înghiţi prezumtivul gest poetic
neterminat…
arlechinul, frustrat, decise astfel să devină om politic… şi de atunci
lumea mereu îi confundă atât pe arlechinii veritabili
cât şi pe oamenii politici… cu măscăricii
.
sau dacă nu, alegătorii sunt cumva… adevăraţii măscărici
.


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat asta: