Tag Archives: Love

Unborn son – figlio mai nato – copilule nenăscut

Trilingual text

Image

Come, my son, birth and death are not democratic,
Nor stories, life is merely a sort of tourism, death a slumber…
So, you can’t choose, can’t either rely on apparent coincidences..
Come, you’ll receive your right to a slice of the air, of the sun, of the soil
Through heredity you’ll get only the burdens of you future…
You’ll visit this sublime land of sufferance,
You will be taught according to the norms of major interests
Your smile is already listed on the stock exchange, you already have debts
You will be able to be what you want if
You’ll know how to see the deceit of waiting, of your own goals
Among the lies of global promises
If you are human, above anything else, and you find answers to no matter what questions only in your life burnt heart
Because you have to learn on your own, what questions one should never ask and how,
You will grow old, on your turn, full of memories, beautiful by excellence
And you will go to sleep with your dream already fulfilled, you will have lived,
Come, love is awaiting you at the same time with trials always stronger than you
Don’t worry, they will raise you somehow
You will have to deserve your death more than your life
So that you don’t have the illusion of other false, deceiving merits,
You will have to earn your time, moment by moment, not to lose it
And you will make mistakes repeatedly for millennia, on top the ones personalized
Assume them without bitterness, although life is never an error
Because errors happen only when there is no path, otherwise, you can’t be held accountable for anything
Come, I won’t be your father more than a colleague, or student
Nor will I lie that I wanted you exactly how you are, I imagined you
A perfect clone of a often imperfect myself
One who will accomplish everything that I couldn’t
But, I am not right, I am only guilty
You will kill me slowly, archetypal Brutus, with the strong emotions
Of your inherent and nameless failures and successes
You will be someone nonetheless, don’t forget to be someone,
Beyond the fashion of being someone, allow yourself the luxury of being more than a number
Don’t rely on name, origin, without assuming them
And more, don’t forget for even one moment that without faith and
Without being born at amazing frequencies from your own self, you don’t exist
And if being is a struggle, I will not teach you the military salute
You won’t be… you against you, because you will win anyway by losing
Come, like a knife in the heart of your mother, like a bullet in my heel
We’ll learn to bear your wound for a while, your life, come…

Image

Vieni, mio figlio, la nascita e la morte non sono democratiche,
né le storie, la vita è soltanto una sorta di turismo, la morte è un sonno …
quindi, non si può tanto scegliere, non può né fare affidamento su coincidenze apparenti …
Vieni, riceverai il tuo diritto ad una fettina dell’aria, del sole, del suolo
attraverso l’ereditarietà si otterrà soltanto gli oneri di te per un futuro …
Potrai visitare questa sublime terra della sofferenza,
ti sarà insegnate le norme di maggiore interesse
Il tuo sorriso è già quotato in borsa, disponi già di debiti
Sarai in grado d’essere quello che vuoi se
saprai come vedere l’inganno nelle attese, i tuoi obiettivi
tra le menzogne di promesse complessive
se sarai un uomo, prima di tutto, e troverai ogni risposta solo nel tuo cuore bruciato dalla vita
perché devi imparare da solo, che domande si dovrebbero mai chiedere e come,
Potrai invecchiare, al tuo turno, pieno di ricordi, belli per eccellenza
e andrai a dormire con il tuo sogno già soddisfatto, hai vissuto,
Vieni, ti aspetta l’amore e allo stesso tempo le prove sempre più forte di te
Non ti preoccupare, ti alzerai in qualche modo
dovrai meritare la tua morte più di quanto la tua vita
al modo che non ha l’illusione d’altri meriti falsi, ingannatori,
dovrai guadagnare il tuo tempo, momento per momento, e di non perderlo
E commetterai degli errori ripetutamente per millenni, in cima a quelle personalizzate
Assumerle senza amarezza, anche se la vita non è mai un errore
Poiché gli errori succedono solo quando non c’è alcun percorso, in caso contrario, non si può essere ritenuti responsabili per qualsiasi cosa
Andiamo, non voglio essere tuo padre più che un collega, o un tuo allievo
Né ti mentisco che ti volevo esattamente come sei, ti ho immaginato
un clone perfetto di un me stesso spesso imperfetto
Colui chi compirà tutto ciò che nella vita io non potevo
Ma, io non ho mai ragioni, io ho soltanto delle colpe
Tu mi ucciderai lentamente, archetipale Bruto, con le emozioni forti
dei tuoi fallimenti e successi inerenti e senza nome
Sarai in ogni caso qualcuno, non dimenticarti d’essere qualcuno,
Di là dalla moda d’essere qualcuno, concederti il lusso d’essere più di solo un certo numero
Non fare affidamento sul nome, l’origine, senza assumerli
E di più, non dimenticare nemmeno per un attimo che senza la fede e
senza essere nato ad incredibili frequenze da te stesso, tu non esisti
E se l’essere è una lotta, non t’insegnerò il saluto militare
Non sarà uno … tu contro di te, perché si vince lo stesso dal perdere
Vieni, come un coltello nel cuore di tua madre, come un proiettile nel mio tallone
Impareremo a sopportare la ferita per un po’, la tua vita, vieni…

Image

vino, naşterea şi moartea nu sunt democratice
nici întâmplări, viaţa-i doar un soi de turism, moartea un somn…
aşadar, nu poţi alege, nici să te bizui pe coincideţe aparente…
vino, îţi vei primi ca un drept felia de aer, de soare, de ţărână,
ereditar numai poverile viitorului tău…
vei vizita acest pământ sublim al suferinţei,
te vor educa pe normele intereselor majore,
deja surâsul îţi este cotat la bursă, deja ai datorii
vei putea fi ce vrei tu dacă
vei şti să desluşeşti amăgirea aşteptărilor, năzuinţelor tale
printre minciunile promisiunilor globale
dacă vei fi om, mai presus de orice, şi-ţi vei găsi orice răspuns,
oricăror întrebări, doar în inima ta arsă de viaţă,
pentru că va trebui să înveţi singur care întrebări nu trebuiesc puse, sau cum,
vei îmbătrâni la rândul tău doldora cu amintiri prin excelenţă frumoase
şi vei pleca să dormi cu visul deja împlinit, ai trăit,
vino, te aşteaptă iubirea şi deopotrivă încercări mereu mai tari ca tine
nu te teme, ele te vor creşte cumva
va trebui să-ţi meriţi moartea mai mult decât viaţa
ca să nu ai iluzia altor merite false, amăgitoare,
va trebui să îţi câştigi timpul, clipă cu clipă, nu să-l pierzi
şi vei face erori repetate milenii, plus cele personalizate,
tu să ţi le asumi fără amărăciune, deşi viaţa nu-i niciodată o eroare
fiindcă erorile se petrec doar când există un drum, altfel, nimic nu ţi se poate imputa
vino, eu nu-ţi voi fi tatăl mai mult decât coleg, sau elev,
nici minţi că te-am dorit fix aşa cum eşti, mi te închipuiam
o clonă perfectă a unui eu adesea imperfect
unul care va împlini tot ceea ce nu am fost eu în stare
dar, nu am dreptate ci doar vini
mă vei ucide lent, brutus arhetipal, prin emoţiile tari
din insuccesele şi succesele tale inerente şi anonime
vei fi totuşi cineva, să nu uiţi să fii cineva,
dincolo de cinevaismul modei, permiteţi luxul să nu fii doar o cifră
nu te baza pe nume, origini, fără să ţi le asumi
şi mai mult, să nu uiţi nicio clipă că fără o credinţă şi
fără să te naşti cu frecvenţe uluitoare din sinele tău, nu exişti
iar dacă a fi este o luptă, eu nu te voi învăţa salutul militar
nu-ţi vei fi …tu contra tu, fiindcă tot tu vei învinge pierzând
vino, ca un cuţit în inima mamei tale, ca un glonţ în călcâiul meu
noi vom învăţa să-ţi suportăm o vreme rana, viaţa ta, vino…

Image


never you can say… merely Rome – mai non si puo dire… semplicemente Roma

photos by valeriu dg barbu

Image

Image

Image

Image

Image

Image


listen mother – ascoltami madre – ascultă mamă

Trilingual text

Image

Up there, where you went to make me a tea of stars
the echo of the wind that sprang from your birthing screams, doesn’t reach
and the timid, see-through me, I thank you, for my existence..
I would have liked you to know that all the women who came after you raised me, not you…
they birthed me a man, you, a child,
and only the longing for that child invokes you
Only you hurt me, because life is a wound
The other women loved me in a different way, but not even one dared
leave me so alone..
.
Listen mom
up there exists, because there is also a down here where you
keep spilling the tea with your trembling hand, it rains… or maybe, you’re crying
my women admire you, envy you, they would like to birth me..
the last drop, the sun comes out, on my forehead etching streaks – following them
I will find you soon
.
the sun is coming out, a new growth pains the rib of a klutzy Adam
an Eve will kill me through her birth, listen mother, I won’t name her after you
your envy trembles at not being able to scold me
for being always chosen by hot-blooded women.. mother, I am no longer your son,
when other women spring from the crust of the wind filled with birthing pains
you remain there, the empty frame of an icon in which only the sun can fit

Image

Lassù, dove sei andata a farmi tè dalle stelle
non raggiunge l’eco del vento che scaturisce dalle tue urla del parto,
né il mio timido, trasparente, „grazie per la mia esistenza”…
Volevo che tu sapessi che tutte le donne che sono dopo di te mi hanno cresciuto, non tu …
Lì, con loro sono nato maschio, te soltanto un bambino,
e oggi la nostalgia di quel bambino ti sta invocando…
Soltanto tu mi hai ferito, perché la vita è una ferita
Le altre donne mi hanno amato in modo diverso, ma nessuna ha osato
di lasciarmi così solo…
.
Madre ascolta
un lì esiste, perché c’è anche un qui dove troppo
fai versare il tè con la mano tremante, piove … o forse, stai piangendo…
Le mie donne ti ammirano, t’invidiano, vorrebbero loro nascere me…
L’ultima goccia, esce il sole, lascia sulla mia fronte striature d’acquaforte – seguendola
ti troverò presto
.
Il sole sta uscendo, un nuovo ramoscello nascerà dalla costola di un fittizio Adamo
Una nuova Eva mi ucciderà con la sua nascita, madre ascoltami, non vorrei metterle il tuo nome…
La tua invidia trema di non poter rimproverarmi niente,
per essere sempre scelto dalle donne feroce …madre, io non sono più tuo figlio,
quando altre donne zampillano… dalla crosta del vento pieno di dolori del parto
tu resta lì, la cornice vuota di un’icona in cui …soltanto il sole può andare bene

Image

acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu, mulţumesc că exist…
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu…
ele m-au născut bărbat, tu copil,
şi azi numai dorul de copilul acela te invocă,
doar tu m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
mamă ascultă
acolo există, fiindcă există şi un aici unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă… sau plângi
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele…
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre – pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îţi tremură ciuda că nu mai poţi să mă dojeneşti
că mă aleg mereu doar femei aprige… mamă, eu nu-ţi mai sunt fiu,
când alte femei ţâşnesc din coaja vântului cu dereri de facere –
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele

Image


after the rain – dopo la pioggia – după ploaie

trilingual text

Image

The smell of wet grass
makes me think that I am having love more with the plants, inhaling them…
That I am a mushroom grown in nylon and that the rain stopped
like a sanction
.
No alcohol is stronger than
my own delayed breath…
The wet asphalt grows a tall collar on me
I am getting off, with the last drop, from the tram of my life, it so

Image

L’odore d’erba bagnata
mi fa pensare che sto per fare l’amore più con le piante, tramite l’inalazione…
Che io sono un fungo cresciuto in nylon e che ha smesso di piovere
come una punizione
.
nessun alcol è più forte del
proprio respiro ritardato…
L’asfalto bagnato cresce, un collare alto su di me
scendo, con l’ultima goccia, dal tram della mia vita, così

Image

mirosul ierbii ude
mă face să cred că fac dragoste mai mult cu plantele, respirându-le
că sunt o ciupercă crescută în nailon şi că ploaia a stat
ca o sancţiune
.
niciun alcool nu-i mai tare decât
propria respiraţie amânată
asfaltul ud îmi creşte guler înalt
cobor, cu ultimul strop, tramvaiul vieţii mele, atât

Image


walls – le mura – ziduri

Trilingual text

Image

In the gangway by my place
girls with tattoos, military boots and studded belts are reading Kant and leave lipstick stains on the moldy walls of the building
the last Darwinists live in my building, unaware that they exist, they drink vodka and light beer
throw their eyes on the walls hoping that they’ll come back as doves, Noah’s brand
my neighborhood smells pestilential of philosophy, metaphysics and cheap detergent
with a strong quantic accent
God’s particle seems lost here
street kids and petty vendors with empty bags keep looking for it
cars’ engines are stalling
they don’t dare enter the darkness lit street
phosphorous dreams of course, emigrate beyond walls..
in my town there are only walls
brick people. Mortar people. Nail people and cockeyed nails in the impeccable walls
the young people are the ones bearing the burden, the concrete bends their spines, necks, knees
through fingers extended ridiculously, leak copied course pages
from the faculty that doesn’t exist, life is their only avenue left
and the school and the street, their only life left
and they have a lot of answers but nobody is asking them anything
the impertinent walls are growing, the sky is made of concrete, steel, glass, it expands confused
Kant runs with the last wonder-rain down the drains under the walls –
All that I gave as being rightfully mine, was, was, was my youth, bricked-in nowadays neither here, nor there

Image

nel corridoio della mia palazzina
ragazze con tatuaggi, stivali militari e cinture borchiate, stanno leggendo Kant e lasciano macchie di rossetto sulle mura ammuffite del palazzo
Gli ultimi darwinisti vivono nel mio palazzo, senza sapere che lo sono, bevono vodka e birra leggera
Gettano lo sguardo oltre le mura sperando che torneranno come colombe, marchio Noè
Il mio quartiere è un odore pestilenziale della filosofia, metafisica e detergente economico
con un forte accento quantico
Particella di Dio sembra smarrita qui
i senza tetto e le casalinghe con dei sacchetti vuoti, continuano a cercarla
i motori delle vetture si fermano,
non osano entrare nella strada illuminata d’oscurità
sogni fosforescenti emigrando ovviamente,  oltre le mura…
Nella mia città ci sono solo muri
Persone mattoni. Persone di mortaio. Persone chiodi e noci impeccabili nei muri
I giovani portano il peso, il cemento li sta piegando la colonna vertebrale, il collo, le ginocchia,
tra le dita allungate assurdamente, rivolo di fogli copiati dai corsi
dalla facoltà che non esiste, la vita è la loro unica strada
e la scuola è la strada, le rimane l’unica vita
e hanno un sacco di risposte, ma nessuno li chiede nulla
Le mura impertinenti sono in crescita, il cielo è fatto di cemento, acciaio, vetro, si espande confuso
Kant si scioglie come l’ultima pioggia-meraviglia lungo la fogna, sotto le mura –
Tutto ciò che ho dato com’essere mio di diritto, era, era, era… la mia giovinezza,
catturata oggi storta tra le mura

Image

În gang la mine
fete tatuate, cu bocanci şi curele ţintuite citesc Kant şi lasă
pete de ruj pe zidurile mucegăite
În blocul meu stau ultimii darwinişti, inconştienţi că sunt, beau votcă şi bere light
îşi aruncă ochii peste ziduri sperând să li se întoarcă în chip de porumbei marca Noe
În cartierul meu miroase pestilenţios a filozofie, metafizică şi detergent ieftin
cu puternic accent cuantic
particula lui dumnezeu zace rătăcită aici
o tot caută boschetarii şi precupeţe cu sacoşele goale
maşinilor li se opresc motoarele
nu se-ncumetă să intre pe străzile luminate de întuneric
visuri fosforescente emigrând desigur, dincolo de ziduri.
În oraşul meu sunt doar ziduri
Oameni cărămizi. Oameni mortar. Oameni cuie şi nuci în pereţii impecabili
Tinerii sunt cei care suportă greul, betonul le îndoaie şira, gâtul, genunchii
printre degetele absurd de alungite se preling foi copiate din cursuri
la facultatea care nu există, viaţa le rămâne unica stradă
şi şcoală şi strada le rămâne unica viaţă
şi au o grămadă de răspunsuri dar nimeni nu-i întreabă nimic
zidurile impertinente cresc, cerul este din asfalt, oţel, sticlă, se extinde năuc
Se scurge Kant cu ultima ploaie-mirare spre canalizări, sub ziduri – Tot ce-am dat
ca fiind drept al meu era, era, era tinereţea, zidită astăzi şui

Image


Not there – non è – nu-i

Trilingual text

Image

Beyond the secretions of a plasticated century
Like a sack on top of which climbs the execution scaffold
With millions of Jesus crucified on see-through crosses
A click nowadays turns you into a Magelan, Gagarin or a cosmic bitch
In reality your space strangles you wirelessly..
You mime the smile like an ideational, philosophical orgasm
Heck unleashes her little Hecks … you may call them bytes
One cross was enough, the choice is yours
You can either be the bag or the head
The rest is just a streak of blood spilled apparently in vain
But it isn’t, it isn’t

Image

di là delle secrezioni di un secolo plastificato
come un sacco in testa a quello che sale il patibolo dell’esecuzione,
ci sono milioni di Gesù crocifissi sulle croci trasparenti…
solo con un click, nei giorni nostri. ognuno si trasforma in un Magelan, Gagarin o una cagna cosmica…
In realtà lo spazio si strozza in modalità wireless …
fingendo un sorriso come un orgasmo ideativo, filosofico
diavolo scatena i suoi piccoli diavoletti … li puoi chiamare bytes
una croce è stata sufficiente, la scelta è tua
tu puoi essere o un sacchetto, o la testa
il resto è solo una striscia di sangue versato apparentemente invano,
Ma non è, non è

Image

dincolo de secreţiile unui ev plastifiat
ca un sac în capul celui care urcă eşafodul
stă milioane de iisuşi pe cruci transparente
cu un clic astăzi devii magelan, devii gagarin, sau o căţea cosmică
în realitate spaţiul tău te sugrumă wireless…
tu mimezi surâsul ca pe-un orgasm ideatic, filozofic,
naiba îşi dezleagă năibişorii… tu spune-le biţi
o singură cruce a fost de ajuns, tu alege
ori eşti punga, ori capul
restul este doar o dâră unui sânge curs aparent inutil
dar nu-i, nu-i

Image


Strega literary award 2013 – premio letterario Strega 2013 – part 1

photos by valeriu dg barbu at Etruscan museum of Villa Giulia in Rome
Museo Etrusco di Villa Giulia a Roma

Image

Image

Image

Image

the finalists, the winner on the left side, Walter Siti for the novel Resisting is useless

Image

Image


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat asta: