Tag Archives: Italy

without people-senza gente-fără oameni

Trilingual text

Image

Where are today the gods of Egypt, Asia, Europe, Greece or Rome?
Where did all the Gods of the long gone civilizations immigrate?
With their blood shedding experiences ode to God damn…
Hebrew horses seem to still haunt a world adrift…
We were converted to the God of Money by the heavy ones on Earth
(The Hebrews gave us Christianity, the grand ideas and the global profiteering demons…)
Tomorrow, will we pray to Cyber Gods, Robot Gods…?
“Where to” is forming bewildered, the broom of time stirs up the dust on the road.
The eyes of the Gods of Earth hold a tear, we are the bad salt
The Man, a two-face egotistical being, up to rubbing elbows with the Gods
He is falling down, picking himself up lopsided surprising and frightening
Well-known demons
The man, jello-like vertebrate beautiful creatures learn
The archeology of a smile
Bitter, sweet, crippled…. He sleeps… and from his dream he made a new world
Without people

Image

Dove sono oggi gli dèi d’Egitto, d’Asia, Europa, Grecia, Roma?
Dove emigrarono gli dèi delle civiltà passate
con le loro sanguinose esperienze, ode all’inferno…?
questo dio ebraico sembrerebbe che tormentasse ancora un mondo alla deriva …
ci hanno convertito gli pesanti di questa Terra al dio denaro.
(Gli ebrei ci hanno dato il cristianesimo, le grandi idee e… speculatori mondiali, gli demoni…)
Domani adoreremo ciber-dèi, Robo-dèi…?
un Dove si profila stordito, la scopa del tempo suscita polvere…
agli occhi della divinità la Terra è una lacrima, noi, il sale cattivo
L’uomo è il ego-essere ipocrita e in grado di prendersi da collo con gli dei
si rovescia torreggiante, asimmetrico, sorprendendo e spaventando anche i più ben noti Satana
l’uomo creature vertebrati, gelatinose, belle, impara archeologia di un sorriso
amaro, dolce, malato… Dorme … e dal sogno costruirà un mondo nuovo
senza gente

Image

Unde-s astăzi zeii Egiptului, Asiei, Europei, Greciei, Romei?
Unde au emigrat toţi zeii civilizaţiilor apuse?
Cu sângeroasele lor experienţe odă naibii…
Cei evreieşti încă ar părea să mai bântuie o lume în derivă…
Ne-au convertit grei pământului la Zeul Ban.
(Evreii n-au dat creştinismul, marile idei şi demoni-speculanţi mondiali…)
Mâine ne vom închina la ciberzei, robozei…?
Încotro-ul se profilează năuc, mătura timpului stârneşte colbul.
În ochii zeilor Pământul este o lacrimă, noi sarea rea
Omul, egofiinţa făţarnică şi în stare să se ia de barbă cu zeii
se prăvale înălţându-se asimetric uimind şi-nspăimântând satane consacrate
Omul, vietăţi vertebrate gelatinoase, frumoase, învaţă arheologia unui surâs
amar, suav, beteag… Doarme…şi din vis va făuri o lume nouă
fără oameni

Image


utopian nightmare-incubo utopico-coşmar utopic

Trilingual text

Image

A famous politician killed himself in public
for shame of… having lied to his electorate
having caused irreparable damages to his country through the decisions that he had signed
.
A businessman followed his example
because of the too many deceptions hidden in commercials
that made him aberrantly rich…
.
A corrupted civil servant chewed up his veins
in a complete crisis of conscience
the unfairness of his work-un-worked had defeated him
.
A cellar man drowned in the keg he had filled his whole life with… nothing more than water
A judge passed judgment on himself for perjury …
A cellarman drowned in the keg he had filled his whole life with … water
.
Actors, athletes, started turning down millions..
to donate it to hunger on the planet..
Doctors and pharmacists stopped dealing and cheating…
.
The funds in the church accounts and other institutions that used to sell faith
were divided among the poor
each one of the evangelizers becoming a Jesus…
.
A major existential crisis followed in the condition of the poor
all of the sudden turned into normal people and then a war of the void which
woke me up shaking off any trace of the nightmare – now I am ok…

Image

un famoso uomo politico si suicidò in pubblico
per vergogna che … a mentito troppo agli elettori
con le decisioni firmate portasse un danno irreparabile al suo popolo
.
un commerciante le ha seguito l’esempio
per troppe truffe nascoste negli spot pubblicitarie.
per via dei quali è stato arricchito aberrante…
.
un funzionario corrotto si è masticato le vene
da una crisi di coscienza …
l’ingiustizia del lavoro, la mancanza di lavoro che ha fatto, lo ha battuto …
.
un giudice per spergiuro si è auto-condannato …
un cantiniere si è annegato in una botte,
una vita mettesse l’acqua nel vino …
.
gli attori, gli sportivi, hanno cominciato a rifiutare i milioni…
di donare tutto per la fame del pianeta…
medici e farmacisti hanno smesso speculazioni e truffe …
.
fondi da banche delle chiese e qualsiasi istituzione che vendeva fede
sono stati divisi ai poveri
ogni evangelizzatore diventando un Gesù …
.
E’ seguita una grave crisi esistenziale per quelli troppo poveri che sono diventati
persone normali… e poi, improvvisamente, una guerra del vuoto che
mi ha svegliato, scuotendo ogni sentiero del mio incubo – ora sto bene…

Image

un faimos politician s-a sinucis în public de ruşine că…
a prea minţit alegătorii şi prin deciziile semnate
a adus daune ireparabile poporului său
.
un comerciant i-a urmat exemplul
pentru prea multele înşelăciuni ascunse în spoturile publicitare
pe urma cărora s-a îmbogăţit aberant…
.
un funcţionar corupt şi-a mestecat venele
într-o completă criză de conştiinţă…
nedreptatea muncii-nemuncii depuse l-a învins…
.
un judecător s-a autocondamnat pentru sperjur…
un pivnicer s-a înecat în balerca în care o viaţă
a pus în vin apă… chioară
.
actorii, sportivii, au început să refuze milioanele…
să-şi doneze totul foametei planetei…
medicii şi farmaciştii au încetat specula şi înşelăciunea…
.
fondurile din băncile bisericilor şi orice instituţie care vindea credinţă
au fost împărţite săracilor
fiecare evanghelizator devenind un Iisus…
.
a urmat o majoră criză existenţială în condiţia sărmanilor
deveniţi brusc oameni normali …şi apoi, un război al vidului care…
m-a trezit scuturându-mi orice dâră de coşmar – acum mi-e bine…

Image


The way I see myself – Come mi vedo – Cum mă văd

Trilingual text

Image

I look at the clock, its dial is the death’s dish
Through the concave glass I stare at the old people who … will be me
I see my lost loves traveling in the opposite direction like old ladies… today they’re
Beauty buds trembling under t-shirts
I will be rotten rich…. Or maybe, just rotten
I will look through glasses to yesterday in un-winded clocks
And it will snow in the death’s bowl the bone flour of a century to which
I brought my contribution with a half a forehead, a skinny finger
Pointing to mirrors always dirty,
I have nothing left from my lost loves
Nothing but this clock – no, don’t look at it, I don’t want you to see yourself
The way I see myself

Image

Guardo nell’orologio, il quadrante è la ciotola della Morte
attraverso il vetro concavo guardo dei vecchi … che io sarò
al senso incontrario passano lì ex amori, alcune befane … – Oggi sono
germogli di bellezza che esulta in camicie
Sarò ricco sfondato … o semplicemente sfondato e
guarderò un vetro d’orologio da ieri non caricato
e nevicherà nella ciotola della Morte con farina d’ossa di quest’epoca dove
ho contribuito con una meta della fronte, le dita emaciate, scarnati,
diretti solo verso lo specchio sempre sporco…
dalle ex amori non mi è rimasto nulla
soltanto l’orologio – no, non guardare qui, non voglio che tu vedi
come vedo io

Image

mă uit în ceasornic, cadranu-i blidul morţii
prin geamul concav mă tot uit la bătrânii care… eu voi fi
văd trecând în sens invers fostele iubiri, nişte babe… – Astăzi sunt
muguri de frumuseţe tresăltând sub tricouri
voi fi putred de bogat… sau doar putred
voi privi geamuri spre ieri la un ceasornic neîntors
şi va ninge în blidul morţii cu făina oaselor unui ev pentru care
mi-am adus contribuţia cu o jumătate de frunte, un deget descărnat
îndreptat doar spre oglinzi mereu murdare,
de le fostele iubiri nu mi-a rămas nimic
decât acest ceasornic – nu, tu nu privi aici, nu vreau să te vezi
cum mă văd

Image


The Romanians – I Rumeni – Românii…

Trilingual text

Image

Romanians will be born
Like a never ending curse. Their life, a poem –
By clandestine pairs

The rhyme of those left at home
This sort of wound, a Wall forever lacking an Ana*
For those who leave their country

The verb of humbleness bakes
Flawless Europes. Romanians born prematurely
Will bring upon justice

A deeper meaning under the word is resting
It’s as old as time, be aware. Another continent is rising
Knowing of… God Forbid

Romanians will be born wherever,
Wherever, they feel home. The cradle of the world is pressing
In the Carpatians where its beginning hides
.
A poem obscure to him who is …. Not empty of not living…

Image

i romeni nasceranno
come una maledizione senza fine. La loro vita è una poesia –
ogni due uno clandestino
.
La rima di chi è rimasto a casa è
un tipo di ferita diversa – e una parete per sempre privo di Ana*
per coloro che lasciano il loro paese…
.
Il verbo d’umiltà cuocia
un Europa impeccabile. Romeni nati prematuramente
porterà giustizia
.
Un significato più profondo sotto la parola è al riposo
E ‘vecchio come il tempo, siate consapevoli. Un altro continente è in aumento
Sapendo di … Dio non voglia
.
Romeni nascerà ovunque,
Ovunque, si sentono a casa. La culla del mondo premendo
nei Carpati dove nasconde i suoi inizi
.
una poesia oscura a chi è… di non-vissuto non-svuotato…

Image

Se vor naşte români
Într-un perpetuu blestem. Viaţa lor un poem –
Din doi în doi clandestini

Rima celor de-acasă
O altfel de rană, Zid mereu fără Ană*
Celor ce ţara şi-o lasă
.
Verbul smereniei coace
Europe fără cusur. Românii născuţi prematur
Dreptate vor face
.
Să te naşti la orice vârstă
E un viciu astăzi de fond. Să dai lumii încă un rond
Fără care… ar rămâne îngustă
.
Pare altor împietate
Egoismului să-i fii fur. Românii născuţi prematur
Vor face dreptate
.
Un tâlc sub cuvânt odihneşte
De-o vârstă cu vremea, fii atent. Se naşte un alt continent
Ştiutor de… Doamne fereşte
.
Se vor naşte români oriunde
Oriunde ei sunt acasă. Leagănul lumii apasă
În Carpaţi, unde-nceputu-i se-ascunde
.
un poem nedesluşit celui care …de netrai nu-i golit…

Image

* note –

Ana is a popular myth Romanian, where a mason makes the ultimate sacrifice by putting in the wall, still alive, his wife, Ana, with purpose to complete the work: the construction of Arges Monastery

Ana è un popolare rumena mito, dove un muratore rende l’estremo sacrificio mettendo nel muro, ancora in vita, la moglie, Ana, con lo scopo di completare l’opera: la costruzione del Monastero di Arges

Ana este personaj într-un popular mit românesc, unde un zidar face sacrificiul suprem de a o zidi în perete, încă în viață, chiar pe soția sa, Ana, cu scopul de a finaliza lucrările: construcția Mănăstirii Argeș


Text inspired by the Violin Concerto in E Minor Op 64 by Bartholdy Mendelssohn – Testo ispirato dal Concerto per violino in mi minore Op. 64 di Mendelssohn Bartholdy – Text scris pe fond Violin Concerto in E Minor Op 64 Bartholdy Mendelssohn

Trilingual text

Wine inspires me. Guilt inspires me
The gimpy elongated pores exhale me
I don’t love the lovely, I don’t stain the snow storm’s white dress
When dreams turn into tar in foreign wasted lands
I swallow them with skin and dry pits,
I spend my hour on the way to his train station, like nobody’s..
I am inspired by the needle. I am exhaled by the lyre.
Rough winds give me a haircut, the only fancier winds left in the world
There is no us. You are too much yourselves, in sharp cutting mirrors
In light edges… dressed in your nakedness
I am inspired by the vine. I am exhaled by the must. I getting blisters from eight heels
On a road that’s not how I wished it
I am inspired by the dead whom I didn’t die and the coming into this world thus wasted
Pulse to an “in vain” polished with skill, only the violin here scolds me gently today…
A bow draws his string from the veins, let it draw, so what…
And I am very afraid of what follows after its silence

wine

 

 

 

 

 
il vino m’ispira. Senso di colpa m’ispira
mi esalano i pori allungati
non amo il bello dell’amare, non sto macchiando alla neve il suo bianco
quando i sogni si trasformano in catrame in terre straniere sprecati
Io li ingoio con la corteccia e nocciolo secco
l’ora la trascorro verso la sua stazione, come di nessuno…
M’ispira l’ago. Sono esalato dalla lira.
i venti mi danno un taglio di capelli, soltanto loro sono rimasti qualcosa più prezioso.
Non esiste noi. Voi siete troppo voi, in specchi taglienti
nei bordi chiari … essendo vestiti dalla nudità
Sono ispirato dalla vite. Sono esalato dal mosto. Mi rodono otto calcagni
su una strada che non è così come volevo…
Sono ispirato dalla Morte che… di quale io non sono sufficientemente morto… e d’entrata in questo mondo così sprecato
Pulso per un „invano” lucidato con abilità, solo il violino qui mi rimprovera oggi dolcemente…
Un arco trae il suo filo dalle vene, lasciatelo tirare, così, che cosa c’è…
E ho molta paura di ciò che segue dopo il suo silenzio

text

 

 

 
Mă inspiră vinul. Mă inspiră vina
Mă expiră porii alungiţi beteag
Nu-mi e drag ce-i drag, nici ninsorii nu-i mânjesc rochiţa
când devin catrane visurile-n strane pustiirii
le înghit cu coajă şi cu sâmbur sec
ceasul mi-l petrec spre o gară a lui, ca a nimănui.
Mă inspiră acul. Mă expiră lira.
Mă tund vânturi aspre, singure rămase-n lume mai de soi.
Nu există un noi, voi prea sunteţi voi, în oglinzi tăioase
în muchii luminoase… îmbrăcaţi de goi
Mă inspiră viţa. Mă expiră mustul. Mă rod opt călcâie
pe un drum ce nu e cum l-aş fi dorit
mă inspiră mortul care n-am murit şi venitu-n lume astfel irosit
puls unui zadar lustruit cu artă, doar vioara astăzi blând aici mă ceartă…
un arcuş din vene-şi trage firul, tragă şi ce dacă…
şi mi-e tare teamă după ce-o să tacă
.


when I feel like a champagne cork – quando mi sento come un tappo di champagne – când mă simt ca un dop la şampanie

trilingual text

Image

In the morning, a nightmare was zipping his fly
A hand without a body was drawing me an advice
to buy quickly as many mountains as I could, all the mountains
Because they will be soon in great demand
To buy quickly, with all the money I have, as much phosphorous as I can
and suet and thick ropes and….
.
I woke up with the mustard seed dry, that seed that gave me the illusion of being able to move mountains –
when I feel like a champagne cork, it’s definitely somebody’s birthday
Somebody to whom I owe a mountain of love
The zipper has my bones for teeth
and I didn’t save any money…(bleăopsssssss)

Image

Al mattino, un incubo chiudeva il lampo ai suoi pantaloni
Una mano senza corpo mi stava disegnando un consiglio, dicendomi
di acquistare velocemente molte montagne che potevo, tutte le montagne
perché saranno presto molto richiesti
di acquistare in modo rapido, con tutti i soldi che ho, tanto fosforo che posso
grasso di pecore e spesse corde e…
.
Mi sono svegliato con il seme di senape secco, quel seme che mi ha dato l’illusione di essere in grado di spostare le montagne –
Quando mi sento come un tappo di champagne, è sicuramente il compleanno di qualcuno
Qualcuno a cui devo una montagna d’amore
lo zip ha come denti… le mie ossa
E non ho messo da parte nessun centesimo … (bleăopsssssss)

Image

zorii, se încheia la fermoar un coşmar
o mână fără corp îmi desena un îndemn
să cumpăr repede cât mai mulţi munţi, toţi munţii
fiindcă vor fi iminent la mare căutare
să cumpăr de toţi banii, repede, cât mai mult fosfor
şi seu de oaie şi funii groase şi…
.
m-am trezit cu bobul de muştar sec, acela
care îmi dădea iluzia că pot muta munţi
– când mă simt dop la şampanie, e musai ziua cuiva
căruia îi datorez un munte de inimă
fermoarul are dinţii oasele mele
nu am pus deoparte niciun bănuţ… (bleăopsssssss)

Image


traces of the Etruscans – tracce degli Etruschi – urmele Etruscilor

photo by Valeriu dg Barbu in Etruscan Museum in Rome –
foto da Valeriu dg Barbu nel Museo Etrusco di Roma –

Image

Image

Image

Image

Image

the emotions conveyed by these magnificent relics can not be captured in a simple photo shooting

le emozioni trasmesse da queste magnifiche reliquie non possono essere catturate in un semplice scatto fotografico

emoţiile transmise de aceste grandioase vestigii nu pot fi surprinse într-o banală fotografiere


Unborn son – figlio mai nato – copilule nenăscut

Trilingual text

Image

Come, my son, birth and death are not democratic,
Nor stories, life is merely a sort of tourism, death a slumber…
So, you can’t choose, can’t either rely on apparent coincidences..
Come, you’ll receive your right to a slice of the air, of the sun, of the soil
Through heredity you’ll get only the burdens of you future…
You’ll visit this sublime land of sufferance,
You will be taught according to the norms of major interests
Your smile is already listed on the stock exchange, you already have debts
You will be able to be what you want if
You’ll know how to see the deceit of waiting, of your own goals
Among the lies of global promises
If you are human, above anything else, and you find answers to no matter what questions only in your life burnt heart
Because you have to learn on your own, what questions one should never ask and how,
You will grow old, on your turn, full of memories, beautiful by excellence
And you will go to sleep with your dream already fulfilled, you will have lived,
Come, love is awaiting you at the same time with trials always stronger than you
Don’t worry, they will raise you somehow
You will have to deserve your death more than your life
So that you don’t have the illusion of other false, deceiving merits,
You will have to earn your time, moment by moment, not to lose it
And you will make mistakes repeatedly for millennia, on top the ones personalized
Assume them without bitterness, although life is never an error
Because errors happen only when there is no path, otherwise, you can’t be held accountable for anything
Come, I won’t be your father more than a colleague, or student
Nor will I lie that I wanted you exactly how you are, I imagined you
A perfect clone of a often imperfect myself
One who will accomplish everything that I couldn’t
But, I am not right, I am only guilty
You will kill me slowly, archetypal Brutus, with the strong emotions
Of your inherent and nameless failures and successes
You will be someone nonetheless, don’t forget to be someone,
Beyond the fashion of being someone, allow yourself the luxury of being more than a number
Don’t rely on name, origin, without assuming them
And more, don’t forget for even one moment that without faith and
Without being born at amazing frequencies from your own self, you don’t exist
And if being is a struggle, I will not teach you the military salute
You won’t be… you against you, because you will win anyway by losing
Come, like a knife in the heart of your mother, like a bullet in my heel
We’ll learn to bear your wound for a while, your life, come…

Image

Vieni, mio figlio, la nascita e la morte non sono democratiche,
né le storie, la vita è soltanto una sorta di turismo, la morte è un sonno …
quindi, non si può tanto scegliere, non può né fare affidamento su coincidenze apparenti …
Vieni, riceverai il tuo diritto ad una fettina dell’aria, del sole, del suolo
attraverso l’ereditarietà si otterrà soltanto gli oneri di te per un futuro …
Potrai visitare questa sublime terra della sofferenza,
ti sarà insegnate le norme di maggiore interesse
Il tuo sorriso è già quotato in borsa, disponi già di debiti
Sarai in grado d’essere quello che vuoi se
saprai come vedere l’inganno nelle attese, i tuoi obiettivi
tra le menzogne di promesse complessive
se sarai un uomo, prima di tutto, e troverai ogni risposta solo nel tuo cuore bruciato dalla vita
perché devi imparare da solo, che domande si dovrebbero mai chiedere e come,
Potrai invecchiare, al tuo turno, pieno di ricordi, belli per eccellenza
e andrai a dormire con il tuo sogno già soddisfatto, hai vissuto,
Vieni, ti aspetta l’amore e allo stesso tempo le prove sempre più forte di te
Non ti preoccupare, ti alzerai in qualche modo
dovrai meritare la tua morte più di quanto la tua vita
al modo che non ha l’illusione d’altri meriti falsi, ingannatori,
dovrai guadagnare il tuo tempo, momento per momento, e di non perderlo
E commetterai degli errori ripetutamente per millenni, in cima a quelle personalizzate
Assumerle senza amarezza, anche se la vita non è mai un errore
Poiché gli errori succedono solo quando non c’è alcun percorso, in caso contrario, non si può essere ritenuti responsabili per qualsiasi cosa
Andiamo, non voglio essere tuo padre più che un collega, o un tuo allievo
Né ti mentisco che ti volevo esattamente come sei, ti ho immaginato
un clone perfetto di un me stesso spesso imperfetto
Colui chi compirà tutto ciò che nella vita io non potevo
Ma, io non ho mai ragioni, io ho soltanto delle colpe
Tu mi ucciderai lentamente, archetipale Bruto, con le emozioni forti
dei tuoi fallimenti e successi inerenti e senza nome
Sarai in ogni caso qualcuno, non dimenticarti d’essere qualcuno,
Di là dalla moda d’essere qualcuno, concederti il lusso d’essere più di solo un certo numero
Non fare affidamento sul nome, l’origine, senza assumerli
E di più, non dimenticare nemmeno per un attimo che senza la fede e
senza essere nato ad incredibili frequenze da te stesso, tu non esisti
E se l’essere è una lotta, non t’insegnerò il saluto militare
Non sarà uno … tu contro di te, perché si vince lo stesso dal perdere
Vieni, come un coltello nel cuore di tua madre, come un proiettile nel mio tallone
Impareremo a sopportare la ferita per un po’, la tua vita, vieni…

Image

vino, naşterea şi moartea nu sunt democratice
nici întâmplări, viaţa-i doar un soi de turism, moartea un somn…
aşadar, nu poţi alege, nici să te bizui pe coincideţe aparente…
vino, îţi vei primi ca un drept felia de aer, de soare, de ţărână,
ereditar numai poverile viitorului tău…
vei vizita acest pământ sublim al suferinţei,
te vor educa pe normele intereselor majore,
deja surâsul îţi este cotat la bursă, deja ai datorii
vei putea fi ce vrei tu dacă
vei şti să desluşeşti amăgirea aşteptărilor, năzuinţelor tale
printre minciunile promisiunilor globale
dacă vei fi om, mai presus de orice, şi-ţi vei găsi orice răspuns,
oricăror întrebări, doar în inima ta arsă de viaţă,
pentru că va trebui să înveţi singur care întrebări nu trebuiesc puse, sau cum,
vei îmbătrâni la rândul tău doldora cu amintiri prin excelenţă frumoase
şi vei pleca să dormi cu visul deja împlinit, ai trăit,
vino, te aşteaptă iubirea şi deopotrivă încercări mereu mai tari ca tine
nu te teme, ele te vor creşte cumva
va trebui să-ţi meriţi moartea mai mult decât viaţa
ca să nu ai iluzia altor merite false, amăgitoare,
va trebui să îţi câştigi timpul, clipă cu clipă, nu să-l pierzi
şi vei face erori repetate milenii, plus cele personalizate,
tu să ţi le asumi fără amărăciune, deşi viaţa nu-i niciodată o eroare
fiindcă erorile se petrec doar când există un drum, altfel, nimic nu ţi se poate imputa
vino, eu nu-ţi voi fi tatăl mai mult decât coleg, sau elev,
nici minţi că te-am dorit fix aşa cum eşti, mi te închipuiam
o clonă perfectă a unui eu adesea imperfect
unul care va împlini tot ceea ce nu am fost eu în stare
dar, nu am dreptate ci doar vini
mă vei ucide lent, brutus arhetipal, prin emoţiile tari
din insuccesele şi succesele tale inerente şi anonime
vei fi totuşi cineva, să nu uiţi să fii cineva,
dincolo de cinevaismul modei, permiteţi luxul să nu fii doar o cifră
nu te baza pe nume, origini, fără să ţi le asumi
şi mai mult, să nu uiţi nicio clipă că fără o credinţă şi
fără să te naşti cu frecvenţe uluitoare din sinele tău, nu exişti
iar dacă a fi este o luptă, eu nu te voi învăţa salutul militar
nu-ţi vei fi …tu contra tu, fiindcă tot tu vei învinge pierzând
vino, ca un cuţit în inima mamei tale, ca un glonţ în călcâiul meu
noi vom învăţa să-ţi suportăm o vreme rana, viaţa ta, vino…

Image


never you can say… merely Rome – mai non si puo dire… semplicemente Roma

photos by valeriu dg barbu

Image

Image

Image

Image

Image

Image


listen mother – ascoltami madre – ascultă mamă

Trilingual text

Image

Up there, where you went to make me a tea of stars
the echo of the wind that sprang from your birthing screams, doesn’t reach
and the timid, see-through me, I thank you, for my existence..
I would have liked you to know that all the women who came after you raised me, not you…
they birthed me a man, you, a child,
and only the longing for that child invokes you
Only you hurt me, because life is a wound
The other women loved me in a different way, but not even one dared
leave me so alone..
.
Listen mom
up there exists, because there is also a down here where you
keep spilling the tea with your trembling hand, it rains… or maybe, you’re crying
my women admire you, envy you, they would like to birth me..
the last drop, the sun comes out, on my forehead etching streaks – following them
I will find you soon
.
the sun is coming out, a new growth pains the rib of a klutzy Adam
an Eve will kill me through her birth, listen mother, I won’t name her after you
your envy trembles at not being able to scold me
for being always chosen by hot-blooded women.. mother, I am no longer your son,
when other women spring from the crust of the wind filled with birthing pains
you remain there, the empty frame of an icon in which only the sun can fit

Image

Lassù, dove sei andata a farmi tè dalle stelle
non raggiunge l’eco del vento che scaturisce dalle tue urla del parto,
né il mio timido, trasparente, „grazie per la mia esistenza”…
Volevo che tu sapessi che tutte le donne che sono dopo di te mi hanno cresciuto, non tu …
Lì, con loro sono nato maschio, te soltanto un bambino,
e oggi la nostalgia di quel bambino ti sta invocando…
Soltanto tu mi hai ferito, perché la vita è una ferita
Le altre donne mi hanno amato in modo diverso, ma nessuna ha osato
di lasciarmi così solo…
.
Madre ascolta
un lì esiste, perché c’è anche un qui dove troppo
fai versare il tè con la mano tremante, piove … o forse, stai piangendo…
Le mie donne ti ammirano, t’invidiano, vorrebbero loro nascere me…
L’ultima goccia, esce il sole, lascia sulla mia fronte striature d’acquaforte – seguendola
ti troverò presto
.
Il sole sta uscendo, un nuovo ramoscello nascerà dalla costola di un fittizio Adamo
Una nuova Eva mi ucciderà con la sua nascita, madre ascoltami, non vorrei metterle il tuo nome…
La tua invidia trema di non poter rimproverarmi niente,
per essere sempre scelto dalle donne feroce …madre, io non sono più tuo figlio,
quando altre donne zampillano… dalla crosta del vento pieno di dolori del parto
tu resta lì, la cornice vuota di un’icona in cui …soltanto il sole può andare bene

Image

acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu, mulţumesc că exist…
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu…
ele m-au născut bărbat, tu copil,
şi azi numai dorul de copilul acela te invocă,
doar tu m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
mamă ascultă
acolo există, fiindcă există şi un aici unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă… sau plângi
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele…
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre – pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îţi tremură ciuda că nu mai poţi să mă dojeneşti
că mă aleg mereu doar femei aprige… mamă, eu nu-ţi mai sunt fiu,
când alte femei ţâşnesc din coaja vântului cu dereri de facere –
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele

Image


after the rain – dopo la pioggia – după ploaie

trilingual text

Image

The smell of wet grass
makes me think that I am having love more with the plants, inhaling them…
That I am a mushroom grown in nylon and that the rain stopped
like a sanction
.
No alcohol is stronger than
my own delayed breath…
The wet asphalt grows a tall collar on me
I am getting off, with the last drop, from the tram of my life, it so

Image

L’odore d’erba bagnata
mi fa pensare che sto per fare l’amore più con le piante, tramite l’inalazione…
Che io sono un fungo cresciuto in nylon e che ha smesso di piovere
come una punizione
.
nessun alcol è più forte del
proprio respiro ritardato…
L’asfalto bagnato cresce, un collare alto su di me
scendo, con l’ultima goccia, dal tram della mia vita, così

Image

mirosul ierbii ude
mă face să cred că fac dragoste mai mult cu plantele, respirându-le
că sunt o ciupercă crescută în nailon şi că ploaia a stat
ca o sancţiune
.
niciun alcool nu-i mai tare decât
propria respiraţie amânată
asfaltul ud îmi creşte guler înalt
cobor, cu ultimul strop, tramvaiul vieţii mele, atât

Image


walls – le mura – ziduri

Trilingual text

Image

In the gangway by my place
girls with tattoos, military boots and studded belts are reading Kant and leave lipstick stains on the moldy walls of the building
the last Darwinists live in my building, unaware that they exist, they drink vodka and light beer
throw their eyes on the walls hoping that they’ll come back as doves, Noah’s brand
my neighborhood smells pestilential of philosophy, metaphysics and cheap detergent
with a strong quantic accent
God’s particle seems lost here
street kids and petty vendors with empty bags keep looking for it
cars’ engines are stalling
they don’t dare enter the darkness lit street
phosphorous dreams of course, emigrate beyond walls..
in my town there are only walls
brick people. Mortar people. Nail people and cockeyed nails in the impeccable walls
the young people are the ones bearing the burden, the concrete bends their spines, necks, knees
through fingers extended ridiculously, leak copied course pages
from the faculty that doesn’t exist, life is their only avenue left
and the school and the street, their only life left
and they have a lot of answers but nobody is asking them anything
the impertinent walls are growing, the sky is made of concrete, steel, glass, it expands confused
Kant runs with the last wonder-rain down the drains under the walls –
All that I gave as being rightfully mine, was, was, was my youth, bricked-in nowadays neither here, nor there

Image

nel corridoio della mia palazzina
ragazze con tatuaggi, stivali militari e cinture borchiate, stanno leggendo Kant e lasciano macchie di rossetto sulle mura ammuffite del palazzo
Gli ultimi darwinisti vivono nel mio palazzo, senza sapere che lo sono, bevono vodka e birra leggera
Gettano lo sguardo oltre le mura sperando che torneranno come colombe, marchio Noè
Il mio quartiere è un odore pestilenziale della filosofia, metafisica e detergente economico
con un forte accento quantico
Particella di Dio sembra smarrita qui
i senza tetto e le casalinghe con dei sacchetti vuoti, continuano a cercarla
i motori delle vetture si fermano,
non osano entrare nella strada illuminata d’oscurità
sogni fosforescenti emigrando ovviamente,  oltre le mura…
Nella mia città ci sono solo muri
Persone mattoni. Persone di mortaio. Persone chiodi e noci impeccabili nei muri
I giovani portano il peso, il cemento li sta piegando la colonna vertebrale, il collo, le ginocchia,
tra le dita allungate assurdamente, rivolo di fogli copiati dai corsi
dalla facoltà che non esiste, la vita è la loro unica strada
e la scuola è la strada, le rimane l’unica vita
e hanno un sacco di risposte, ma nessuno li chiede nulla
Le mura impertinenti sono in crescita, il cielo è fatto di cemento, acciaio, vetro, si espande confuso
Kant si scioglie come l’ultima pioggia-meraviglia lungo la fogna, sotto le mura –
Tutto ciò che ho dato com’essere mio di diritto, era, era, era… la mia giovinezza,
catturata oggi storta tra le mura

Image

În gang la mine
fete tatuate, cu bocanci şi curele ţintuite citesc Kant şi lasă
pete de ruj pe zidurile mucegăite
În blocul meu stau ultimii darwinişti, inconştienţi că sunt, beau votcă şi bere light
îşi aruncă ochii peste ziduri sperând să li se întoarcă în chip de porumbei marca Noe
În cartierul meu miroase pestilenţios a filozofie, metafizică şi detergent ieftin
cu puternic accent cuantic
particula lui dumnezeu zace rătăcită aici
o tot caută boschetarii şi precupeţe cu sacoşele goale
maşinilor li se opresc motoarele
nu se-ncumetă să intre pe străzile luminate de întuneric
visuri fosforescente emigrând desigur, dincolo de ziduri.
În oraşul meu sunt doar ziduri
Oameni cărămizi. Oameni mortar. Oameni cuie şi nuci în pereţii impecabili
Tinerii sunt cei care suportă greul, betonul le îndoaie şira, gâtul, genunchii
printre degetele absurd de alungite se preling foi copiate din cursuri
la facultatea care nu există, viaţa le rămâne unica stradă
şi şcoală şi strada le rămâne unica viaţă
şi au o grămadă de răspunsuri dar nimeni nu-i întreabă nimic
zidurile impertinente cresc, cerul este din asfalt, oţel, sticlă, se extinde năuc
Se scurge Kant cu ultima ploaie-mirare spre canalizări, sub ziduri – Tot ce-am dat
ca fiind drept al meu era, era, era tinereţea, zidită astăzi şui

Image


Not there – non è – nu-i

Trilingual text

Image

Beyond the secretions of a plasticated century
Like a sack on top of which climbs the execution scaffold
With millions of Jesus crucified on see-through crosses
A click nowadays turns you into a Magelan, Gagarin or a cosmic bitch
In reality your space strangles you wirelessly..
You mime the smile like an ideational, philosophical orgasm
Heck unleashes her little Hecks … you may call them bytes
One cross was enough, the choice is yours
You can either be the bag or the head
The rest is just a streak of blood spilled apparently in vain
But it isn’t, it isn’t

Image

di là delle secrezioni di un secolo plastificato
come un sacco in testa a quello che sale il patibolo dell’esecuzione,
ci sono milioni di Gesù crocifissi sulle croci trasparenti…
solo con un click, nei giorni nostri. ognuno si trasforma in un Magelan, Gagarin o una cagna cosmica…
In realtà lo spazio si strozza in modalità wireless …
fingendo un sorriso come un orgasmo ideativo, filosofico
diavolo scatena i suoi piccoli diavoletti … li puoi chiamare bytes
una croce è stata sufficiente, la scelta è tua
tu puoi essere o un sacchetto, o la testa
il resto è solo una striscia di sangue versato apparentemente invano,
Ma non è, non è

Image

dincolo de secreţiile unui ev plastifiat
ca un sac în capul celui care urcă eşafodul
stă milioane de iisuşi pe cruci transparente
cu un clic astăzi devii magelan, devii gagarin, sau o căţea cosmică
în realitate spaţiul tău te sugrumă wireless…
tu mimezi surâsul ca pe-un orgasm ideatic, filozofic,
naiba îşi dezleagă năibişorii… tu spune-le biţi
o singură cruce a fost de ajuns, tu alege
ori eşti punga, ori capul
restul este doar o dâră unui sânge curs aparent inutil
dar nu-i, nu-i

Image


Strega literary award 2013 – premio letterario Strega 2013 – part 1

photos by valeriu dg barbu at Etruscan museum of Villa Giulia in Rome
Museo Etrusco di Villa Giulia a Roma

Image

Image

Image

Image

the finalists, the winner on the left side, Walter Siti for the novel Resisting is useless

Image

Image


The taming of losing it – Bisbetica di quel saltato dal fisso – Îmblânzirea săritului de pe fix

Trilingual text

Image

The ink gets sour in the pen
the sheet of paper bends a corner
my hinges lose their pin
and you’re asking me to stay with it?
No, I jump

My dream lovers are running away
I am dragging my life until all my teeth fall
in the calendar, the saints are scolding me
asking me to bear my stupidity yoke in a docile manner
But no, myself is losing it

from the well and jump back into the lake
and I write with the blood and water
the paper no longer fits me
with its corner defeated
No, I jump

and bitterness adds to bitterness
until nothing matters anymore
the sour ink if still awake,
pours new awareness in my bones
Docile, I’m losing it no more

Image

L’inchiostro diventa acido nella penna
il foglio di carta in un angolo si piega
le mie cerniere perdono il loro perno
E tu mi stai chiedendo di restare fisso?
No, io salto

Le amanti fuggono nel mio sogno
di vita sto tirando con i denti finche cadono
nel calendario i santi mi rimproverano
mi chiedono a portar docile la mia stupidità nel giogo
Ma no, io salto

e salto dal pozzo di nuovo nel lago
e scrivo con il sangue e l’acqua
la carta più non mi si adatta
con il suo angolo sconfitto
No, mi salto

E assaggio amarezza dopo amarezza
finche niente conta più
L’inchiostro aspro se è sveglio,
verserà nuova consapevolezza nelle mie ossa
docile, non salto più

Image

cerneala se acreşte-n pix
hârtiei i se-ndoaie colţul
din balamale-mi cade bolţul
şi-mi cereţi să rămân pe fix?
Nu, eu sar
.
iubitele în vis îmi fug
de viaţă trag până-mi cad dinţii
în calendar mă ceartă sfinţii
să-mi car docil prostia în jug
Nu, eu sar
.
şi sar din puţ-napoi în lac
şi scriu cu sânge şi cu ape
hârtia nu mă mai încape
când colţului îi vin de hac
Nu, mă sar
.
şi gust amar după amar
pân’ce nimic nu mai contează
cerneală acră de e trează
îmi varsă-n oase nou habar
cuminte, nu mai sar

b4


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat: