Tag Archives: Culture

I can’t stand it – non sopporto più – nu suport

Trilingual text

Image

I can’t stand the taste of wine over tooth paste, so I don’t drink in the morning
and I don’t brush my teeth in the evening before the dizziness can acquire a passionate asymmetry
I can’t stand wine with lipstick, or sudden news announced slowly
I’d rather swallow halva with pickles and simulated ideatical kisses,
delayed news and slow wine
I am the sort of guy who pays attention to pragmatisms that hold the power of habit… and inductions
illusions playing the part of an accepted compromise
Because I live, even if you find it hard to believe…
Because living without love is merely an exercise of dying
not at all the break between two periods, or inhalation – expiration
and you’re wondering, naturally, what does the wine have to do with all these!
I won’t tell you, find out on your own, the news are the subject, in fact
the news wearing lipstick and tasting like delays without a fault
when love awaits and the second becomes the “after the fair”
and I can’t stand abstract notions instead of wines…
I’d rather drink my mind turned into aged must
I am the sort of guy careful to avoid as best as possible the “after the fair”
the souring starts when you take in just about any piece of news and forced symmetries
this is all I am telling you, drink the wine of life from the cup of death without
putting on so many frills, as I unfortunately got used to doing

Image

Non sopporto il sapore del vino con il dentifricio, quindi non bevo di mattino
E non mi lavo i denti la sera prima che la vertigine può acquisire un’appassionata asimmetria
Non sopporto il vino con il rossetto, o notizia improvvisa annunciata lentamente
Preferirei ingoiare halva con sottaceti e simulate baci ideatici,
notizie ritardate e vino lento
Io sono il tipo di persona che presta attenzione ai pragmatismi che detengono il potere d’abitudine … e induzioni
illusioni che giocano la parte di un compromesso accettato
Perché io vivo, anche se faresti fatica a credere …
Perché vivere senza l’amore è solo un esercizio di morire
anzi …lo svago tra due periodi, o l’inalazione di scadenza –
E ti stai chiedendo, naturalmente, che cosa c’entra tutte queste… con il vino!
Non ti dirò, scopre da solo, le novità, infatti, sono il soggetto,
la notizia che indossa il rossetto al sapore di ritardi senza difetto
Quando l’amore attende, l’attimo diventa il tardo e
non sopporto nozioni astratte, invece di vini …
preferisco bere la mia mente trasformata in mosto invecchiato
Io sono il tipo di persona attenta ad evitare nel miglior modo possibile i tardi
L’acidificazione inizia quando tu sopporti quasi ogni notizia e le simmetrie forzate
quindi dico, vai a bere il vino della vita nella coppa della morte senza
fare tante birichinate, come io purtroppo sono abituato a fare

Image

nu suport vinul cu pasta de dinţi, deci nu beau dimineaţa şi
nu mă spăl pe dinţi seara decât după ce ameţelile capătă
asimetrie impetuoasă
nu suport vinul cu ruj, nici veştile bruşte spuse lent
mai degrabă înghit halva cu murături şi săruturi ideatice, simulate,
veştile amânate şi vinul lent
sunt un soi de tip atent la pragmatisme tabietabile… şi inducţii
iluzii cu rol de compromis acceptat
fiindcă eu trăiesc, deşi nu vă vine a crede…
fiindcă a trăi fără iubire este doar un exerciţiu morţii
nicidecum recreaţie ori pauza dintre inspiraţie-expiraţie
şi vă întrebaţi, firesc, ce treabă are vinul aici
nu vă spun, aflaţi şi singuri, veştile sunt de fapt subiectul
veştile rujate şi cu gust de amânări fără cusur
când iubirea aşteaptă şi secunda devine târziul
şi nu suport chestiuni abstracte în loc de vinuri…
prefer să-mi beau doar minţile devenite must bătrân
sunt un soi de tip atent să evit pe cât se poate târziul
oţeţirea începe când suporţi orice veste şi simetrii silite
atât vă spun, beţi vinul vieţii din căuşul morţii fără
să mai faceţi atâtea nazuri, cum eu tare prost m-am mai deprins

Image

sito internet


apocalyptic triptych – trittico apocalittico – triptic aepocaliptic

trilingual text

Image

The planet smells of smoke and wet intimate parts
A long whistling, a rustling at intervals, a lonely heart
or a heart alone
anything that could be saint, or is, has to be chased away from within city walls
Elsewhere, anywhere but here, colors with the flavor of caramel cream are being prepared
the multiplication chart intersects with the periodic table of elements
and a fresh axiom descends like an edict : forever fighting teo- selfism
invisible, to self-extinction – man assuming the mime of the exhibits in the animated latex dinosaurs museum
The speeds of smoke absorption increase at the same time with the wishes contorted
around the same errors: the illusion of welfare based on consumption
meanwhile we eat our planet – a smoking burnt apple
looking confused at intimate parts become non-intimate…
moist colors dress the leftovers of feelings turned anachronistic
instead of leaves, skins, clothes, we already have holograms
the smoke runs implosively, the fire is too well hidden, or is it?…

Image

Il pianeta puzza di fumo e di parti intime bagnate
Un lungo fischio, un fruscio, ad intervalli, un solo cuore
o un cuore solitario
Tutto ciò che potrebbe essere santo, o è, deve essere bandito dalla città.
Altrove, ovunque ma qui no, si prepara i colori con il sapore della crema al caramello
la tavola di moltiplicazione interseca con la tavola periodica degli elementi
e un assioma fresco scende come un editto: combattere per sempre teo-egoismo
Invisibile, quasi all’auto-estinzione – l’uomo assumendo la mimica degli oggetti esposti nel museo dei dinosauri di lattice animati
Le velocità dei tassi d’assorbimento di fumo, allo stesso tempo, aumentano con i desideri contorti
intorno agli stessi errori: l’illusione della ricchezza consumistica
mentre mangiano il nostro pianeta – una mela affumicata, bruciata,
guardando confusi parti intimi diventando non-intimo …
Colori umidi vestono gli avanzi di sentimenti accesi anacronistico
Invece di foglie, pelli, vestiti, abbiamo già ologrammi
il fumo è eseguito implosivo, il fuoco è troppo ben nascosto, o no?

Image

planeta miroase a fum şi a zone intime ude
un ţiuit prelung, un foşnet intermitent, o singură inimă
sau o inimă singură
orice ar putea fi sfânt, ori este, trebuie alungat din cetăţi
dincolo, oriunde numai nu aici, se prepară culori cu gust de
cremă de zahăr ars
tabla înmulţirii se intretaie cu tabelul periodic al elementelor
şi o axiomă proaspătă coboară ca un edict: teoegoism continuu în luptă
invizibilă, până la autoextincţie – omul lunând mima exponatelor
din muzeul animat al dinozaurilor din latex

vitezele absorţiei fumului cresc odată cu dorinţele contorsionate
în jurul aceloraşi erori: iluzia bunăstării consumistice
vreme în care ne mâncăm planeta – un măr fumegând, ars,
privind năuc zone intime devenite neintime…
culori jilave îmbracă resturile sentimentelor ajunse anacronice
în loc de frunze, piei, haine, avem deja holograme
fumul curge imploziv, focu-i prea ascuns, sau nu-i?…

Image


Self Dissipation – Lo spreco del sé – Risipa de sine

Trilingual text

Image

we waste attitudes to save the salvation of those
who are different from the standpoint of need
organizations that fight for the rights…
– the words continue to prostitute themselves on our lips
we cosmetize half feelings
and bear the echo of our future pains intersected with the old ones..
an organization to protect us from so many organizations
from so many alarmist extinctions.. that press on the wound of the normal person
if there are any left, they are urgently sought
we waste attitudes, half gestures, our lips acquire the colors of the side walk
the silence barks in us more painfully than the rheumatism in the joints
more than a toothache induced by clenched teeth
the world is ruled by speculators, charlatans and… your fear..
the most intimate shirt
we urgently need a new division of work without organizations
without sidewalks, without needs induced by subliminal messages, without commercial languages
without us, without shirts, without us, without world, without attitudes..
Just one single total cloud: love

Image

Sprechiamo atteggiamenti per salvare la salvezza di coloro che
sono diversi dal punto di vista delle necessità
Le organizzazioni che si battono per i diritti … – le parole continuano a prostituirsi sulle nostre labbra
faciamo plastificazione a metà sentimenti e sopportiamo
l’eco dei nostri dolori futuri intersecate con quelli vecchi…
Un’organizzazione per proteggerci dalle molte organizzazioni
da tante estinzioni allarmistiche …che premono sulla ferita della persona normale, se c’è ancora qualcuna, è urgentemente necesaria
Sprechiamo atteggiamenti, metà gesti, le nostre labbra acquistano i colori del marciapiede
il silenzio abbaia in noi più dolorosamente rispetto ai reumatismi alle articolazioni
più di un mal di denti indotto da denti troppo stretti
Il mondo è governato da speculatori, ciarlatani e … la paura …
la tua camicia più intima
Abbiamo urgente bisogno di una nuova divisione del lavoro senza organizzazioni
Senza marciapiedi, senza necessità indotta da messaggi subliminali, senza linguaggi commerciali
Senza di noi, senza camice, senza di noi, senza mondo, senza atteggiamenti…
basterebbe una sola nuvola totale: l’amore

Image

irosim atitudini să salvăm salvarea celor care
sunt diferiţi din punct de vedere nevoi
organizaţii care luptă pentru drepturile…
– cuvintele continuă să se prostitueze pe buzele noastre
plasticizăm jumătăţi de sentimente
şi suportăm ecoul viitoarelor dureri intersectate cu fostele…
o organizaţie care să ne apere de atâtea organizaţii
de atâtea alarmiste extincţii… care apasă rana omului normal
dacă o mai fi rămas vreunul, se cere imperios
irosim atitudini, jumătăţi de gesturi, buzele noastre capătă
culorile trotuarului
tăcerea latră-n noi mai dureros decât un reumatism articular
decât o durere de dinţi strâşi prea strâns
lumea este condusă de speculanţi, şarlatani şi …frica ta…
cea mai intimă cămaşă
se cere imperios o nouă diviziune a muncii fără organizaţii
fără trotuare, fără nevoi induse subliminal, fără limbaje comerciale
fără noi, fără cămăşi, fără noi, fără lume, fără atitudini…
doar un singur nor total: iubire

Image


preamble – preambolo – preambul

photos by valeriu dg barbu

Image

 

Image


sleeping pills in coffee – sonniferi nel caffè – somnifere în cafea

trilingual text

Image

my body is an empty frame
I watch how the world leaks like a paste
I jot down on my retina, directly on new, fragmentary gestures
chewing gum positions – in round, with greed, slow- with disgust, pursed lipped,
forcedly – discrete, rabbit-like, champing , open-mouthed, munching…
and just as many positions of holding the mobile phone
and traveling by public transportation
through the slice of town, today at least, summer is being spread..
adult flowers are jumping fences, the sweeper cleans impeccably the street or my gene fallen unexpectedly –
I fight the impulse of throwing myself in front of it with town and all
strange, demon like insects are springing from my pen or my retina,
or maybe the evening fell unannounced by loudspeakers, billboards, oversized frights…
the corners of the frame are leaking bones, exclamation points,
sleep or a gigantic meteor are threatening the planet, I doze off missing the moment
of sticking the gum under seats or the railing in the bus
maybe somebody put sleeping pills in my coffee – the promise of the now –gone, see-through morning
filled to the brim, the frame doubles, screeching like metal, the retina retires like a
satisfied merchant, behind the counter to count his profit
the sleep and the sweeper… the daily routine separates seasons, you don’t realize,
you’re chewing gum, speaking on your mobile phones, drinking you coffee soluble in dreams and illusions, seeds of darkness – love is an offence word in town

Image

il mio corpo è una cornice vuota
guardo il mondo pastoso come trasuda
annoto sulla mia retina, direttamente sulle nuove, gesti frammentari
posizioni per masticare il chewing gum – tondo, con avidità, lento con disgusto, labbra increspate,
discreto-ipocrita, simile al coniglio, a bocca aperta, sgranocchiare …
E proprio come molte posizioni di tenere il telefono cellulare
E viaggiare con i mezzi pubblici
Attraverso la fetta di città, oggi almeno, l’estate si sta diffondendo ..
Fiori adulti stanno saltando steccati, la spazzatrice pulisce in maniera impeccabile la strada o il mio gene caduto inaspettatamente –
Combatto l’impulso di gettarmi di fronte a lei con tutta la città
dalla mia penna, o della retina, sgorgano dispotici strani insetti
O forse già la sera è arrivata senza preavviso negli altoparlanti, mega-cartelloni pubblicitari, mega-paure …
dagli angoli del telaio si sciolgono le ossa, punti esclamativi,
Sonno, o un gigantesco meteorite minaccia il pianeta, mi assopisce, mancando il momento
quando si attacca la gomma sotto i sedili o la ringhiera in autobus
Forse qualcuno ha messo dei sonniferi nel mio caffè – la promessa della, ormai andata, mattina, trasparente
le curve del telaio si piega, cigolando metallo, retina si ritira
come un mercante soddisfatto, dietro il bancone a contare il suo profitto
Il sonno e la spazzatrice, la routine quotidiana, separano stagioni, voi non vi rendete conto,
state masticando gomme, parlando sul cellulare, è bere il caffè solubile nei sogni e illusioni,
semi di buio – l’amore è una parola reato in città

Image

trupul mi-e o ramă goală
privesc cum se prelinge păstoasă lumea
notez pe retină, direct pe curat, gesturi fragmentare
poziţii de mestecat guma – rotund, lacom, lent în silă, ţuguiat,
discret-forţat, iepureşte, plescăit, cu gura deschisă, clefăind…
şi tot atâtea poziţii de folosit celularul şi de a călători în mijloace publice
peste felia de oraş, astăzi cel puţin, se dă cu vară…
flori mature sar gardurile, auto-mătura
curăţă impecabil bulevardul sau gena mea căzută intempestiv –
rezist imboldului să mă arunc înaintea-i cu tot cu oraş
din condei, sau retină, ţâşnesc despotice insecte stranii
ori deja înserarea a sosit neanuţată de megafoane, mega-reclame, mega-spaime…
dinspre colţurile ramei curg oase, semne de exclamare,
un somn, sau mega-meteorit, ameninţă planeta, adorm pierzând momentul
cu lipitul gumei de mestecat sub banchete şi pe barele de susţinere din autobuz
probabil cineva mi-a pus somnifere în cafea – promosiunea fostei dimineţi transparente
rama plină ochi se apleacă îndoită, scârţâind metalic, retina se retrage ca un negustor mulţumit
în spatele dughenei să-şi numere profitul
somnul şi auto-mătura …cotidian separă anotimpuri, voi nu vă daţi seama,
mestacţi gumă, conversaţi la celular, beţi cafea solubilă în
visuri şi iluzii, seminţe de întuneric – iubirea-i un cuvânt-delict în oraş

Image


until – fino a quando – până ce

Trilingual text

Image

Love becomes no more than a test for hypochondria, claustrophobia, established guts and self deceit
you’re checking mirrors all the time, you’re torn by “why”s
until
something happens, something, something… a sort of apocalypse, and then, you feel like
you’re born of her, the one met today, a millennia ago, one suddenly possible future
and life burns, you are the coals, you had no idea how flammable you were
that in your poor construction, there is not even one fireproof pore, not even a word
to fit you after how much you dilated yourself, like the mirror in which the Universe
piously reflects…

Image

l’amore è solo un test per l’ipocondria, la claustrofobia, il coraggio pazzesco consacrato,
auto-illusione
ti stai sempre controllando negli specchi, si è lacerato dai troppi „perché”
fino a quando
succede qualcosa, qualcosa, qualcosa … una sorta d’apocalisse, e poi, ti sente come
fossi nato di lei, quell’incontrata oggi, o millenni fa, o in un futuro improvvisamente possibile
e brucia la vita, tu sei il carbone, non avevi l’ idea di come infiammabile lo eri
che nella tua povera struttura non c’è nemmeno un poro ignifugo,
nemmeno una parola che ti potessi accomodare dopo quanto ti sei dilatato tu stesso,
come lo specchio in cui l’Universo
si riflette piamente…

Image

iubirea este doar un test pentru ipohondrie, claustrofobie, tupeu consacrat şi
autoamăgire
mereu cercetezi oglinzi, mereu te frământă „de ce” –uri
până ce
se întâmplă ceva, ceva, ceva… un fel de apocalips, apoi, ai impresia că
te-a născut ea, întâlnita de astăzi, de-un mileniu, de-un viitor brusc posibil
şi viaţa arde, tu îi eşti cărbunii, nici nu ştiai cât de inflamabil poţi fi
că nu există în biata ta alcătuire niciun por ignifug, niciun cuvânt care
să te încapă la cât de tare te-ai dilatat, cât oglinda în care se reflectă pios
Universul

Image


To the bone – Fino all’osso – Până la os

Trilingual text

Image

In this plastic age
we meticulously assemble dreams
humanity’s common goal
The consumption
Hells are happening
between a tick and a tack
Heavens are promised
purgatory is left with the pragmatism
of the passing seconds
we carefully polish vices, the virtues
get mixed up in expectations and
we apocalyptically live the extraordinary
deeply suffering from the burden of the inflated Ego
in this age we continuously plasticate errors,
by passing them as special merits
Who suffered more
in the celebrity-for-one-moment parade,
in the parade of imagined loves
nobody, nobody, nobody
can rid himself of the contaminated self,
of the norms of an imposed normal
nobody puts on the echo of his own insult
to the bone
we are saturated with own importance that
just The Death doesn’t contests…

Image

In quest’età di plastica
meticolosamente imballiamo sogni
Obiettivo comune dell’umanità è il consumo
tra un „tic” e un „tac” stanno accadendo inferni, si promettono paradisi
per il purgatorio rimane il pragmatismo del battito dei secondi
attentamente lucidiamo i vizi, le virtù si confondono nelle attese e
viviamo apocalittico la straordinarietà
terribilmente soffrendo il fardello di un ego dilatato
In quest’epoca, continuamente abbiamo plasticato gli errori,
facendoli passare come meriti speciali
Chi ha sofferto di più
la sfilata di una celebrità istantanea, d’amori immaginati
Nessuno, nessuno, nessuno
può liberarsi di un sé contaminato delle norme di un normale imposto
Nessuno vuole vestirsi con l’eco del suo insulto, fino all’osso siamo saturi
di propria importanza che
soltanto la Morte non la contesterà…

Image

în această eră de plastic
meticulos ambalăm visuri
aspiraţia comună a umanităţii, consumul
între un tic şi un tac se petrec infernuri, se promit raiuri
purgatoriului îi rămâne pragamatismul bătăilor secundelor
lustruim atent vicii, virtuţile se confundă-n aşteptări şi
trăim apocaliptic extraordinariatul
suferind teribil povara eului dilatat
în această eră plastificând perpetuu erori, le trecem drept merite deosebite
cine a suferit mai mult
în parada celebrităţii de-o clipă, parada închipuitelor iubiri
nimeni, nimeni, nimeni
nu se poate goli de sinele virusat de normele unui normal impus
nimeni nu îmbracă ecoul propriei sudalme, până la os suntem
pătrunşi de importanţa pe care
doar Moartea nu ne-o contestă…

Image


a tram named … No Name – Un tram che si chiama … Nonsichiama – Un tramvai numit …nenumit

Trilingual text

Image

Today I didn’t live my dosage of bitter nostalgia
necessarily bitter
I didn’t drink enough of my woman, no debt collector rang my door bell, and so,
for a while, I can get out of myself and imagine the wood plank
of a bench in the park on which without a doubt, lovers and bewildered will sit regardless
.
– a sort of summary of the day kills any lyrical attempt
on the way to work, the tram takes me (it would be incorrect to say that I am taking the tram…)
a stop next the maternity hospital and drops me a stop before the cemetery
you would find it an irony, a cynical thing, I am finding it great… when it’s not coming late
and every time I perceive it as a sort of initiation path, the tramcar driver becoming the embodiment of a modern Pythia
what happens between the stations on this side and the other of the world, is an ordinary round
and I would like to have the power to derail the tram so it no longer stops anywhere
so it travels softly through my not sufficiently parallel arteries towards an unknown destination
face to face with the seat that I found vacant, lucky day, three women take a nap
grandmother, mother and daughter, they’ll get off at the cemetery judging by the droopy flowers they’re holding in their arms
like holly relics or a half wrapped baby
their faces – one woman stretched over a century
Today I didn’t cut the nails of my heart, it claws at me sideways like a vulture,
it lifts me on the pantograph and drags me glistening like basalt
it would seem that I am looking inside from the outside..
a plank of wood travels obediently in the opposite sense on the screen, the dirty windshield,
I am counting the uncut and unprocessed-into-planks trees, I am counting stops
at the next…
A woman with a body shaped like a carafe filled with fresh water looks at me coldly
I drink her even though she goes through my humble frame like a bouquet of icicles
and I have only one regret, having gotten off at the right station, that I didn’t take with me as a souvenir, the windshield
together with the images that rolled through it
as I was saying, today I didn’t live my bitter dosage of nostalgia, necessarily bitter?…

Image

Oggi non ho vissuto la mia dose di nostalgia amara
necessariamente amara
Non ho bevuto abbastanza la donna, nessun esattore suonò il campanello della porta, e così,
per un po’, posso uscire di me stesso e di immaginarmi la tavola di legno
di una panchina nel parco in cui, senza dubbio, gli amanti e disorientati siederanno a prescindere
.
– Una sorta di sintesi della giornata uccide qualsiasi tentativo lirico
Sulla strada per il lavoro, il tram mi prende (non sarebbe corretto dire che sto prendendo il tram) una sosta dopo la maternità e mi scende
una fermata prima del cimitero
Si potrebbe capire un’ironia, una cosa cinico, io lo guarderei meglio se non ritarda…
E ogni volta percepisco come una sorta di percorso iniziatico, il conducente del tram diventa l’incarnazione di una moderna Pythia
Cosa succede tra le stazioni di qua e l’altra del mondo, è un tondo banale e mi piacerebbe
avere il potere di dirottarlo in modo che non si fermasse più in nessuna fermata
Così viaggerebbe dolcemente attraverso le mie arterie, non sufficientemente paralleli, verso una destinazione sconosciuta
Faccia a faccia con il sedile, che ho trovato fortunatamente vacante, tre donne prendono un pisolino
Nonna, madre e figlia, farà scendere al cimitero, a giudicare dai fiori appassiti che stanno tenendo in braccio
come reliquie o come un bimbo avvolto a metà
I loro volti: una sola donna che si estende oltre un secolo…
Oggi non ho tagliato le unghie del mio cuore, mi solleva negli artigli come un avvoltoio,
sull’ pantografo e mi trascina basaltico scintillante
Sembrerebbe che stessi guardando dall’esterno verso dentro.
Un’asse di legno viaggia docilmente in senso opposto dello schermo, il vetro sporco,
Sto contando gli alberi non tagliati e non trasformati in tavole, conto fermate
Alla prossima …
Una donna con un corpo a forma di caraffa piena d’acqua fresca mi guarda freddamente
Io bevo lei, anche se passa attraverso la mia umile cornice come un mazzo di ghiaccioli
E ho soltanto un rammarico, essendo sceso alla stazione giusta, che non ho preso con me,
come souvenir, il finestrino
insieme alle immagini che rotolavano attraverso…
Come stavo dicendo, oggi non ho vissuto la mia dose d’amara nostalgia, necessariamente amara?…

Image

astăzi nu mi-am trăit doza de melancolie amară
necesar de amară
nu mi-am băut destul femeia, nu mi-a sunat la uşă niciun creditor, aşadar,
pot ieşi o vreme din mine şi să mă închipui scândura
unei bănci din parc pe care iminent se vor aşeza îndrăgostiţi şi năuci, totuna,
.
un soi de rezumat al zilei îmi taie orice tentativă lirică
în drum spre serviciu mă ia tramvaiul (e greşit spus că eu l-aş lua…)
cu o staţie după maternitate şi mă coboară cu o staţie până la cimitir
vouă v-ar părea ironie, cinism, mie îmi pare doar bine …când nu întârzie
şi de fiecare dată percep un fel de drum iniţiatic, vatmanul devenin o pithia modernă
ceea ce se petrece între staţiile dincolo şi dincoace de lume, este un banal rotund
şi aş vrea să am puterea să deturnez tramvaiul să nu mai oprească niciodată, nicăieri
să circule blajin pe arterele mele nuîndeajuns de paralele spre o direcţie necunoscută
faţă-n faţă cu bancheta unde am găsit liber, o zi norocoasă, moţăie trei femei
bunica, mama, fiica, vor coborî la cimitir după florile moarte ce le ţin pe braţe
ca pe moaşte sau ca pe un prunc înfăşat pe jumătate
chipurile lor sunt o singură femeie deşirată un secol

astăzi nu mi-am tăiat unghiile inimii, mă vultureşte pieziş,
mă urcă pe pantograf şi mă târâie scânteind bazaltic
ar părea că privesc din afară spre înăuntru…
o scândură trece cuminte în sens contrar pe ecran, geamul neşters,
număr copacii netăiaţi şi netraşi în scândură, număr staţii
la următoarea…
o femeie cu trupul în formă de carafă cu apă proaspătă mă priveşte rece
o sorb deşi îmi străbate biata mea alcătuire un mănunchi de ţurţuri
şi am un singur regret acum, coborât fiind în staţia justă, că nu am luat geamul ca amintire
cu tot cu derularea imaginilor
ce spuneam, astăzi nu mi-am trăit doza de melancolie amară, necesar de amară?…

Image


open heart like an open wound – cuore come una ferita aperta – cord deschis ca o rană

trilingual text

Image

you can’t equip a soul with automatic doors
nor with blinds, around itself the windows are spherical.. in this garden,
like in any other soul, the gazebo wouldn’t need an orchestra,
the whole lost and found again Self sings to another fragment of you
a sort of waste of love and peace that can only be handled by the Heavens
that us, you and I, imagine “as on Earth”, not the other way around…
in this state, look, even the statues can lose their way… in the visible sound

Image

non si può mettere all’anima delle porte automatiche
né tende, intorno a sé, le finestre sono sferiche
… in questo giardino,
come in qualsiasi altra anima, il gazebo non avrebbe bisogno di un’orchestra,
cantano un intero per il tutto perduto e ritrovato ad un altro frammento di sé
una sorta di spreco d’amore e di pace che può essere capace soltanto i Cieli
che noi, io e te, immaginiamo „cosi come in Terra”, non il contrario …
in questo stato, guarda, anche le statue possono vagare la loro strada, nel suono apparente

Image

sufletului nu-i poţi instala porţi automatice
nici storuri, împrejuru-i ferestrele sunt sferice,… – în grădina aceasta,
precum în oricare suflet, chioşcul nu ar avea nevoie de orchestră,
cântă întregul unui sine pierdut şi regăsit altui segment de timp
un soi de risipă de iubire şi pace de care poate fi în stare doar Cerul
pe care noi, eu şi tu, îl închipuim ,,precum şi pe Pământ”, nu invers…
în această stare, uite, până şi statuile se pot rătăci… în sunetul aparent

Image


the echo of stone – l’eco di pietra – ecoul pietrei

photos by valeriu dg barbu

Image

 

Image

 

Image

 

Image


I have never seen – non ho mai visto – n-am văzut

Trilingual text

Image

Real poetry is written by the one who
is afraid to be a poet, or doesn’t even know that he is one
– you, with your loud applauses, disturb comas,
Push meanings- loose meanings
The real poetry is just in the air, to be inhaled plenary
with both of the nostrils… and the writing
is merely a bitter vice, disease, pleasure, intention, heresy, trifle..
and only the bitter ink can write poetry and today not in my quill or yours
Because I haven’t seen yet a poet with feathers

Image

La vera poesia è scritta da chi
ha paura di essere un poeta, o non sa nemmeno che lui è uno
– Voi, con i vostri applausi rumorosi, disturbate le virgole,
spingete significati – perdete significati
La poesia vera è solo nell’aria, si può essere inalata pienamente
con entrambe le narici … e la scrittura
è solo un amaro vizio, una malattia, il piacere, l’intenzione, l’eresia, capriccio…
e solo l’inchiostro amaro può scrivere poesie e oggi non nella mia penna (d’oca) o la tua
Perché io non ho ancora visto un poeta con delle piume

Image

poezia adevărată o scrie cel căruia
îi este frică să fie poet, sau nici nu ştie că este
– voi, cu apluzele voastre zgomotoase, deranjaţi virgule,
împingeţi sensuri – pierdeţi sensuri
poezia adevărată este doar în aer, se respiră plenar
cu amândouă nările… iar scrisul
e doar viciu, boală, hatâr, intenţie, erezie, moft… amar
şi doar cerneala amară scrie poezie şi astăzi nu în pana mea
şi nu în pana ta
fiindcă n-am văzut încă poet cu pene

Image


two thirds water – due terzi acqua – două treimi apă

trilingual text

Image

the longing haunts over waters
especially the helplessness
the passionate loves tense awaiting the new wave
And that is why I am swimming through my humble making, two thirds water
a drop of wine, a drop of dreams, recklessness, vain and genius so that you could say
that I am a teardrop

Image

sopra sulle acque stregano le nostalgie e
soprattutto l’impotenze,
imminenti amori, tese in attesa della nuova ondata…
Ed è per questo che sto nuotando attraverso il mio umile sè fatto da due terzi acqua
una goccia di vino, una goccia di sogni, imprudenze, vanità e genio in modo che
potresti dire che sono una lacrima

Image

deasupra apelor bântuie dorul
neputinţele îndeosebi
iubirile iminente stau încordate noului val
şi de aceasta înot prin biata mea alcătuire două treimi apă
un strop vin, un strop visuri, nesăbuinţă, zadar şi geniu încât
ai zice că-s o lacrimă

Image


riding a wave, together – sulla cresta dell’onda, insieme – pe val, împreună

Trilingual text

Image

the tales of the second are written by the age
in a raindrop fits the entire Earth –
to speak about eternity, I would only need the beginning of a fairytale
once upon a time… and we find it unique
too much of a mystery and it will remain that way for a while… Once upon a time the chain that held the time without a verb broke and ever since
The Universe is wandering in its mind until the echo of the first sound looses its way
– Me, having been writing here about the second for over a quarter of century, and you who
without a doubt, will be reading, together, we are riding the wave of the echo, a sort of electrons between times and waters
Or maybe we are stones skipping the glossy surface of I don’t know what hand to whom we owe the verb

Image

la storia del secondo la scrive un evo,
in una goccia di pioggia entra tutta la terra –
per parlare d’eternità mi basterebbe soltanto un inizio di storia
.
c’era una volta… e sembrava unico
troppo è mistero e rimarrà ancora … c’era una volta rotto l’anello che
teneva il tempo senza verbo
L’Universo sta vagando nel se stesso fino a, quando l’eco del primo suono perderà la sua strada
– io che sto scrivendo qui per oltre un quarto di secolo su di un secondo… e voi che
imminente leggerete, insieme, siamo sulla cresta di un’onda dell’eco
una sorta d’elettroni tra tempo e acqua
O forse siamo pietre saltando la superficie lucida buttati di non so che cosa o della mano a cui siamo debitori per il verbo

Image

poveştile secundei le scrie un ev,
într-un strop de ploaie încape întreg Pământul –
să vorbesc despre veşnicie mi-ar fi de ajuns un început de poveste
.
a fost odată… şi ni se pare unic
prea e taină şi că va rămâne încă… a fost odată ruptă
zaua care ţinea timpul fără verb şi de atunci
tot hălăduie Universul în sinea lui până ce ecoul sunetului dintâi se va rătăci
– eu, scriind aici de peste un sfert de veac despre secundă şi tu, care
iminent vei citi, împreună, suntem pe creasta unui val al ecoului
un soi de electroni între timpuri şi ape
ori suntem pietre săltând luciul neştiind cărei mâini datorăm verbul

Image


longing – nostalgie – dorul

Trilingual text

Image

from so much longing
I started wearing the wrist watch strap around my waist
and tailor my shirt out of my socks,
I started walking standing under the bed and casting a pear reflection in mirrors
I am even afraid to unplug the bathtub when I take a shower
and if I am ordering a beer, I lean on it as I would on a lamp post and sing, and all of the sudden, I grow into a giant
my belt bursts, the sock, the shirt, the bed are flying among Boeings
the mirror is a pore, the bathtub is the size of a pinkie, the beer is a toothpick
I am afraid to sing and I am afraid not to sing

Image

di cosi tanta nostalgia
mi posso cingermi con il cinturino di orologio
e dalle calze posso farmi camicia su misura
a caminare in piedi sotto il letto e negli specchi sembro una qualsiasi macchia
e ho paura di staccare il tappo nella vasca da bagno quando faccio la doccia
e se chiedo una birra, la sostengo come una lanterna… e canto
e improvvisamente divento enorme:
scatta cinture, calze, camicie, il letto sta circolando tra i Boeing
lo specchio diventa un poro, vasca da bagno basta solo per un dito, birra è un stuzzicadenti
e ho anche paura di cantare, non cantare

Image

de dor
am ajuns să mă-ncing cu cureaua de la ceas
şi din ciorapi să-mi pot croi cămaşă,
să merg în picioare pe sub pat şi-n oglinzi să par o pară oarecare
mi-e şi teamă să scot dopul de la cadă când fac duş
iar dacă cer o bere, mă sprijin de ea ca de-un felinar şi cânt
şi deodată devin enorm
plesneşte cureaua, ciorapul, cămaşa, patul circulă printre boeing
oglinda-i un por, cada ajunge degetului mic, berea-i scobitoare
mi-e şi teamă să cânt, să nu cânt

Image


moments of almost …life – momenti di quasi …vita – momente de aproape… viaţă

photos by valeriu dg barbu

Image

solitudes – solitudini – însingurări

Image

steadfastness – costanza – statornicie

Image

dreams closed – sogni chiusi – vise închise

Image

romanticism and longing – romanticismo e nostalgia – romanticism şi dor

Image

just the soul knows of freedom – soltanto l’anima sa di libertà – doar inima ştie despre libertate


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat: