Daily Archives: septembrie 29, 2013

Otrava din produsele destinate largului consum – Statul complice

 Imagine

Aditivii și compușii chimici introduși prin procesul de fabricație în alimente, medicamente, băuturi răcoritoare sau alcoolice, îmbrăcăminte, încălțăminte, ș.a., și care produc în mod dovedit grave modificări de metabolism la consumatori, și mai ales grave îmbolnăviri pot fi interzise doar dacă STATUL încetează să mai fie complice și să încurajeze acest fenomen prin avizele sanitare date de dragul profitului.

Știm foarte bine că prin taxe Statul devine parte la profitul oricărui produs sau serviciu comercializat. Este direct interesat să încurajeze producția și consumul pentru a-și mări partea de profit prin taxe.

Nu doar că nu îi pasă de sănătatea populației – obligație a STATULUI garantată constituțional – ba chiar îi convine. O populație preocupată de sănătatea proprie consumă medicamente și STATUL câștigă iarăși, plus că populația nu se mai concentrează astfel lucid pe ,,mișmașurile,, celor din slujbele înalte ale STATULUI….

Pentru orice produs despre care se dovedește că provoacă daune sănătății publice vinovatul principal este STATUL prin instituțiile sale de avizare și control.

Să nu luăm în seamă doar valul de articole despre chimizarea nocivă, la modă prin mass media, ci efectiv diagnosticele generațiilor actuale și mai mai precis, cauzele acestora.

Hm… Interzicerea imediată a producerii, comercializării și consumului, fie și a unui neînsemnat produs nociv, ar însemna pagube imense la buget. Iată fățărnicia sistemelor care trebuiesc desființate.

De regulă se închide linia de fabricație și este pus la plata daunelor producătorul, sau distribuitorul după caz,  care a pus  în circulație un produs nociv.

 

Dar instituția care i-a dat avizul în prealabil, de ce nu plătește cumva?  …de exemplu prin obligarea celui care efectiv a dat avizul să se îmbuibe lacom – precum lacom este în a lua șpăgile, și precum Crasus la Carè –  împreună cu copiii lui și toți cei dragi, fix cu acele produse nocive… până îi ia dracul…? 


Întrebări de doi bani – 1

Imagine

 –         dacă mâna de lucru în România este la un sfert față de țările cu adevărat europene, economic vorbind, și dacă prețurile produselor… consumatorul le plătește ca și în țările unde forța de muncă este triplu scumpă…  cine încasează diferența aceasta  și de ce nicio guvernare post 89-istă nu favorizează ori creșterea la nivel a salariilor ori /și legi antievazioniste aplicabile drastic, controlul averilor obținute de către patroni prin exploatarea bieților muncitori plătindu-i prost…  nu cumva STATUL este complice? De ce nu avem o țară super-dezvoltată economic pe suportul forței de muncă dezolant de ieftină?… Unde sunt BANII?…

–         de ce se permit salarii atribuite bugetarilor mai mari decât cele de pe piața muncii, unde se află de fapt cei care plătesc contribuțiile din care sunt salarizați bugetarii? Un electrician la privat primește un salariu înjumătățit față de un electrician bugetar… să nu mai spun și de ce un politician are venituri peste puterea țării și întreaga politică ajunge să coste un procent din PIB mai mare decât sănătatea, educația, apărarea, luate la un loc… Copiii politicienilor sunt bine așezați în casta superbogaților în contrast cu copiii celor care contribuie la bugetul din care părinții-politicieni se înfruptă… o sfidare deloc democratică…

–         de ce nu există nicio lege care să pedepsească viinovații pentru daunele produse țării prin decizii de stat și legi reformate, răs-reformate perpetuu?  Sperjurul pentru politicieni nu există… imunitate pentru a distruge principiul fundamental de drept: egalitatea în fața legii. Lipsa legilor care să tragă la răspundere aleșii din aparatele centrale ale statului transformă democrația în despotism, totalitarism, fățărnicie scump plătită.

–         Dacă dosarul Roșia Montană nu trebuia să ajungă în Parlament, fiind vorba de o afacere privată, al cui este zăcământul teritoriului de stat al României? Dosarul RM nu trebuia să existe absolut deloc. Încălcarea repetată a Consituției de către guverne trece nepedepsită, astfel, iată dovada totalitarismului. Ieșirea în stradă a populației este doar o mascaradă până când… vor ieși milioane și vor cere LEGEA CARE APĂRĂ ȚARA de aleșii săi. Ce se întâmplă unui muncitor, unui om de rând, când în munca lui greșește? Are mii de legi, norme, regulamente care îl constrâng la plată sub toate formele. Trebuiesc mii de legi și pentru mai sus… Nu Roșia Montană este subiectul, ci România, măcinată de lipsa  unui adevărat stat de drept, de ignorarea Constituției și a voinței democratice a cetățenilor români. Măcinată de lipsa de educație democratică în rândul cetățenilor, puterile în stat având scopul și mass media având rolul precis de distrugere până și a ultimei fărâme de educație, de morală, de valoare, promovând contrariul acestora. Măcinată de oamenii foștii securități care au preluat puterile și au creat o clasă aparte: bogații, stăpânii, moșierii țării…

–         Ce se va întâmpla dacă manifestațiile vor atinge un număr de participanți alarmant: 5 milioane? Vor declanșa represalii armate precum în prezent în multe state ale lumii? Își vor face bocceaua vinovații? Sau vor face fix ce trebuie: adoptarea de urgență a legilor care obligă alesul să apare interesul românilor și viitorului copiilor românilor?

Titlul ,,întrebări de doi bani,, nu înseamnă pretenția autorului de a primi doi bani, ci demonetizarea suferințelor și nedreptăților și distrugerilor subite de un popor care tace smerit, umil, neputincios… 


emotions: ,,I miss you – Mi manchi,, Andrea Bocelli


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat: