Monthly Archives: mai 2013

In this very moment – In questo stesso momento – chiar în acest moment

Trilingual text

Image

in this very moment
a baby takes his first breath
a soul sleeps out of a body, like a wonder, too early
in this very moment, in the sheets of a bed, orgasm is achieved –
another is merely simulated,
a human being, as a shirt of another, tries the worst pains,
another is subjected to violence in this very moment
we reach new heights in all times famine, we give prizes for disease
rounds of applauses, high emotions that take your breath away, nominations for high positions
historical discoveries and betrayals, abominable plans are concocted
in this very moment
I wrote all the above as if at the same time, while you read it
this unique and countless choir, like a joint plea,
turns the planet
love goes to waste like air that escapes breathing, like a light
in the world of the blind

Image

in questo stesso momento
un bambino prende il suo primo respiro
un’anima dorme fuori di un corpo, come un’esclamazione, troppo presto
in questo momento, tra le lenzuola di un letto, l’orgasmo è raggiunto –
un altro è meramente simulato,
un essere umano prova, come una camicia di un altro, i peggiori dolori,
un altro è oggetto di violenza in questo stesso momento
arriva a nuove vette di carestia vecchia, malattie, qualcuno riceve un premio,
turni d’applausi, alte emozioni mozzafiato, qualcuno è nominato per le posizioni alte
si fanno scoperte storiche e tradimenti, si sta tramando intenzioni efferati
in questo stesso momento
ho scritto tutto quanto sopra come se, allo stesso tempo, mentre tu leggi,
questo coro unico e innumerevole, come una preghiera congiunta,
ruota il pianeta
l’amore e uno spreco come l’aria che sfugge a respirare, come una luce
nel mondo dei ciechi

Image

chiar în acest moment
un prunc respiră aici întâia oară –
un suflet părăseşte ca o mirare trup, prea devreme,
chiar în acest moment sub aşternuturi se ajunge la orgasm –
un altul e doar simulat,
un om probează ca pe-o cămaşă a altuia, cele mai cumplite dureri,
un altul este supus la violenţe chiar în acest moment
se ating apogeuri în foamete veche, în boli, se conferă premii,
aplauze, emoţii tăind respiraţii, numiri în funcţii înalte,
descoperiri epocale şi trădări, se uneltesc intenţii odioase
chiar în acest moment
am scris acestea simultan parcă, tu citind,
în vreme ce corul acesta unic şi nemăsurat, ca o rugă comună,
învârte planeta –
iubirea se iroseşte ca un aer nerespirat, ca o lumină în lumea orbilor

Image

 


I am staying still – ancora sto – stau

trilingual text

Image

I am hanging paradoxes on a wire like clothes to dry on a rainy day
Laziness is today more diligent than the drive to accomplish great deeds
With which the friend-foe mornings are trying to gun me down
My feeling good is a sort of sickness, a dull and hostile feeling
Something between too much and in vain
Idealistic only… I am asking for it!… for the dim sparkle of that far away victory light
In forests, I see first the roots, not the leaves,
In rivers, I see first the beds restricting the liberty of waves and a sort of pessimism
Makes me a promise like an unwritten mile marker, the pencil stays in my hand
Like a cane for senile words
Aware that I am moving towards something even now when
I am sitting in defiance, I am still, I am still like the extra raindrop,
Suspended in the air, waiting for the ok to land
On the adequate grain of soil
And I smile a thin smile inside, you see, even the smile is too lazy to show itself to the mirrors
In which there is a back and forth of hands of seconds, minutes… bent
The last paradox, I wrote it here, even though I am not convinced that I…
Since there is no rain named after me yet
I have the vague impression- illusion, that I live that type of laziness which
Paralyzes crippling any aspiring soul to the anonymity of great ideas..
And I am staying still, leaning against the pencil like an unpaid shepherd, herding chimeras

Image

sto appendendo paradossi su un filo, ad asciugare come i vestiti su una giornata di pioggia
la pigrizia è oggi più diligente rispetto alla partenza per compiere grandi gesta
a che la mattina amico-nemico sta cercando di spararmi
mi è in qualche modo male, quando mi è bene, un sentimento sordo e ostile
qualcosa tra il troppo e invano
solo ideatico, lo sto cercando a candela la scintilla di quel lontano vittorioso
nelle foreste, vedo prima le radici, non le foglie,
nei fiumi, vedo prima i letti limitando la libertà alle onde e una sorta di pessimismo
mi promette un oggi come un miglio marcatore in bianco, la matita rimane nella mia mano
come una stampella per le parole senili
consapevole del fatto che mi sto muovendo verso qualcosa anche adesso, quando
con caparbia sto, sto, sto come la goccia di pioggia in più,
sospeso in aria, nell’attesa dell’ok per atterrare
sul grano di suolo adeguato
e sorrido dentro di me, un sorriso sottile, vedi, anche il sorriso è troppo pigro
per mostrarsi agli specchi
in cui vi è un andirivieni di lancette dell’orologio, piegate
l’ultimo paradosso, ho scritto qui, anche se non sono convinto che io …
poiché, ancora neanche c’è una pioggia che porta il mio nome
ho la vaga impressione-illusione, che vivo, quel tipo di pigrizia che
fa diventare storto saggio ogni aspirante all’anonimato delle grandi idee
e io sto, appoggiato nella matita come un pastore non pagato, pascolando chimere

Image

înşir paradoxurile pe sărmă, ca pe rufele puse la uscat
pe vreme ploioasă
lenea astăzi este mult mai harnică decât pornirea spre fapte măreţe
la care dimineţile amice-inamice mă mitraliază
îmi este un fel de rău când mi-e bine, un anost şi ostil sentiment
între preamult şi zadarnic
ideatic doar, o caut cu lumânarea luminiţa farului acelui departe victorios
şi-n păduri văd rădăcinile mai întâi şi nu frunzele,
în ape văd albiile îngrădind libertatea undelor şi un soi de pesimism
îmi promite un astăzi ca o bornă nescrisă, creionul stă în mâna mea
ca un baston cuvintelor senile
conştient că mă-ndrept totuşi spre ceva chiar şi acum când
îndărătnic stau, stau, stau ca un strop de ploaie care-i în plus şi
rămas suspendat în aer, aşteptând aprobarea să aterizeze
pe bobul de ţărână adecvat
şi surâd subţiriu pe dinăuntru, vezi, până şi surâsului îi este lene să se arate oglinzilor
prin care se tot fâţâie secundare, minutare… îndoite
ultimul paradox, am scris aici, deşi nu sunt convins că eu
cum nici ploaie cu numele meu încă nu-i
am vaga impresie-iluzie, că trăiesc acea rasă de lene care
înţelepţeşte beteag pe orice aspirant la anonimatul marilor idei
şi stau sprijinit în creion ca un cioban neplătit păscând himere

Image


…spectacle alive – part 3

photos by Valeriu… on 22 .05. 2013 at ZooMarine Rome

Image

Image

Image

Image

Image

Image

(and when I get back I will put the text)


…spectacle alive – part 2

photos by Valeriu… on 21 .05. 2013 at ZooMarine Rome

Image.

Image.

Image

Image

Image

Image


Life as a second hand good – la vita a …seconda mano – viaţa la second hand

trilingual text

Image

Sometimes our story resumes to
what we are willing to do for money
the will to compromise
over more than what we love,
something that would not be called a compromise, but normal sacrifice…
We feel that our story starts at the moment
when we fall in love…
Each one of us lives the illusion that his own novel is a best seller
And then, the deciding point comes, life running its inventory,
Pluses and minuses, at the same, and if you want to analyze it yourself
You will discover that you are missing from it
Or that the ideas of too late and too early are happening at the same time
And that you didn’t love yourself on an equal scale with the love you shared with your close ones..
And that any compromise is a blade with two sides…
Our story is interrupted, choked
like an hourglass too heavy to turn on your own
like an unrelinquished love
and if we look at the instep, we see doubts and hostile realizations (certainties)
our history replaying at every moment our errors and second hand victories…

Image

la nostra storia a volte si riduce
a quello che siamo disposti a fare per i soldi
la potenza del compromesso
più di ciò che amiamo, dove
non è chiamato compromesso, ma, naturalmente, sacrificio …
la storia, abbiamo l’impressione che, comincia nel momento in cui
ci s’innamora
ognuno vive l’illusione che il romanzo della sua vita è un best seller
e venendo momento di svolta in cui… la vita ti fa l’inventario
con le cose in più o con in meno, è lo stesso – e se vuoi tu fare la sua analisi
troveresti che proprio tu… sei il meno
o l’idea di ritardo e precoce si verificano nello stesso momento
e che non hai amato te stesso come misura… per amore del prossimo
e che ogni compromesso è una lama tagliente sui entrambi i lati…
La nostra storia è discontinua, ha nodi nel collo
come una clessidra troppo pesante per rovesciarla da solo
come un amore inappagato
e se si guarda in tra-passo, vediamo i dubbi e le certezza ostile
la storia cominciando da ogni istante, ripetuti gli errori e
vittorie a seconda mano

Image

istoria noastră se rezumă uneori
la ceea ce suntem dispuşi să facem pentru bani
puterea compromisului
mai mult decât pentru ceea ce iubim
unde nu se cheamă compromis, ci firesc, orice sacrificiu…
istoria nostră, avem impresia că începe în clipa
când ne îndrăgostim
fiecare trăieşte iluzia că romanul vieţii lui este un best seller
şi vine momentul de cumpănă, când viaţa îţi face inventarul
plusuri şi minusuri, totuna, şi dacă vrei să-i faci tu ei analize
vei constata că îi lipseşti
sau că ideea de târziu şi devreme se petrec în aceeaşi clipă
şi că nu ţi-ai iubit sinele măsură iubirii de aproapele…
şi că orice compromis este tăiş pe ambele muchii…
istoria noastră este discontinuă, are noduri în gât
ca o clepsidră prea grea s-o întorci de unul singur
ca o iubire neîmplinită
şi dacă privim între-pasul, vedem dubii şi certitudini ostile
istoria începând în fiecare clipă repetatele erori şi
izbânzi la second hand

Image


just a preview of a spectacle alive – part 1

photos by Valeriu… on 20 .05. 2013 at ZooMarine Rome

Image.

Image

.

Image.

Image


something we consume – qualcosa ci consuma – ceva ne consumă

trilingual text

Image

Something Consumes us… (translation by Michaela)
One cannot knot the bouquet of flames
Nor braid them into baskets, for later..
And use them to gather memories..
Time turns into gas. It raises… It would be unbearable around love
– to carry the hot coals to the end of your journey
One might assume that even… on the other side.. where the other side and here
Meet in a fourth dimension.. even more..
We, tourists through life, we take too many still pictures, posing as happy
The candid snapshots capture our torture as we try to hide our own deceptions
We grind make up for the soul from hope’s bitter pits
We inflate our ego with the cripple smile, torn politely from the promise
And all of the sudden, on the other side, oblivion hugs us like an adoptive mother
– the only place where I found written the chemical recipe for love:
The first smile of a baby…
And then, several, unfinished, imitations of smile.. starting to resemble a grin more and more.. something is consuming us..
The flames consumed our lips, our faces, our bodies, our feet.. our footprints… our echo… nothing…can not knotting the flames

.

neither weaves baskets, for later…
to collect in these, the memories,
time becomes gaseous, climbs, it would be unbearable around of love
– we bring the hot coals until a final end of the journey
it is assumed that … even beyond … where here and beyond
they meet in a fourth dimension … or even more…
.
we, tourists through life, we do too many still photos, taking mimicry of happy
snapshots surprise us tormented to hide the own betrayals
the trick for the soul…milled flour from the kernels of bitter hopes
infatuated, with sick smile, torn with kindness by the promise…
and suddenly, beyond, we embrace the oblivion as an adoptive mom
– the only place where I found written the chemical formula of love… has been
in the first smile of the newborn…
.
and then countless, incomplete, imitation of a smile … increasing
then turned into grimaces, – consumes us … something…
the flames have burned our lips, face, body, soles … traces … echoes … nothing

Image

non puoi annodare le fiamme
né tessere cestini, per più tardi …
di raccoglie in questi dei ricordi,
il tempo diventa gassoso, si arrampica, sarebbe insopportabile intorno all’amore
– portiamo i carboni ardenti fino ala fine del viaggio
si presume che … anche oltre … dove qua e oltre
s’incontrano in una quarta dimensione … pure di più …
.
noi, turisti attraverso la vita, facciamo troppe foto fisse, prendendo mimica di felici
le istantanee ci sorprendono tormentati a nascondere i propri tradimenti
il trucco per l’anima farina macinata dai gherigli amari delle speranze
infatuati, con sorriso malato, strappato con gentilezza dalla promessa …
e improvvisamente, al di là, ci abbracciano l’oblio come una mamma adottiva
– l’unico posto dove ho trovato scritta la formula chimica dell’amore è stato
il primo sorriso del neonato …
.
e poi innumerevoli, incompleti, imitazioni di sorrisi… in aumento
spostandosi in smorfie, …qualcosa ci consuma …
le fiamme hanno bruciato le nostre labbra, viso, corpo, suole … tracce … echi … niente

Image

nu poţi să înnozi mănunchiul de flăcări
nici să-mpleteşti din ele coşuri, pentru mai târziu…
să aduni în ele amintiri
timpul devine gazos, urcă, ar fi insuportabil în preajma iubirii
– porţi cărbunii încinşi până la capătul călătoriei
se presupune că… şi dincolo… unde dincolo şi cu aici
se intâlnesc într-o a patra dimensiune… chiar mai mult…
.
noi, turişti prin viaţă, facem prea multe poze fixe, luând mime de fericiţi
instantaneele ne surprind chinuiţi cum ascundem propriile trădări
farduri pentru suflet măcinăm din sâmburii amari ai speranţelor
ne infatuăm cu surâsul beteag, smuls amabil promisiunii…
şi deodată, dincolo, ne îmbrăţişează uitarea… ca o mamă adoptivă
– unicul loc unde-am găsit scrisă formula chimică a iubirii a fost
întâiul surâs al pruncului…
.
şi-apoi nenumărate, incomplete, imitaţii de surâs… din ce în ce
mutate-n grimase, ceva ne consumă…
flăcările ne-au ars buzele, chipul, trupul, tălpile… urmele… ecoul… nimic

Image


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat: