Daily Archives: aprilie 24, 2013

endless poem / poesia senza fine / poem interminabil

trilingual text
Image.

I know that I have many flaws, I know it’s late to change
even I try to be as more myself, without halo …
of not to invade you with my dreams bizarre
I would only you to make my coffee as you know, necessary bitter …
and do not say another word, for complacency
I would you my lips seem for you… to much younger …
and do not get angry when I get my hands to the eyes, for too much light
that comes from your heart
I would to live in us to us, and not in someone else
by not to make me any criticism
that I give on the floor the ashes
that no longer is that I was
you not… you do not have any blemish, look, I want you to be just as you are,

and

Image.
lo so di avere molti difetti, lo so che è tardi per cambiare
anche io cerco d’essere quanto più me stesso, senza aureola …
per non invaderti con i miei sogni bizzarri
vorrei soltanto che mi fai il mio caffè come solo tu lo sai, necessario amaro …
e non dire un’altra parola per compiacimento
vorrei che le mie labbra sembrassero molto più giovane …
e di non arrabbiarti, quando metto le mani agli occhi, per troppa luce
che viene dal tuo cuore
vorrei che vivessimo noi in noi stessi, e non in qualcun altro
di non farmi alcuna critica
che io do per terra le ceneri
che non sono più come una volta
si … tu no, tu non hai alcun difetto, guarda, vorrei che tu sia cosi come sei,
e
.

Image
ştiu că am multe defecte, ştiu că este târziu să le schimb
măcar încerc să fiu cât mai mult eu, fără nimb…
să nu te invadeze visurile mele bizare
aş vrea să-mi faci cafele cum doar tu ştii, necesar de amare…
şi să nu mai spunem niciun cuvânt din complezenţă
aş vrea să ţi se pară buzele mele mult mai tinere…
şi să nu te superi când pun mâna la ochi, de prea multă lumină
care vine dinspre inima ta
aş vrea  să trăim noi în noi şi nu în altcineva
să nu ne facem niciun reproş
că dau scrumul pe jos
că nu mai sunt sunt cum am fost
că tu…  tu nu ai niciun cusur, uite, doar să fii

şi …

 


you’re born grandfather / te sei nato nonno / tu te-ai născut bunic

trilingual text

Image

the ballad of a tomorrow sings a complicated machine
technology of smiles is obsolete – next stop is the sadness station, as large as the era,
accomodates in her, generations inox

where it starts the well, and where evil the ends?
– Grandpa, you’re born precisely grandfather, I can not see you child
yes, you should know…

how I take my hopes of your alive stories?
the contrasts I grinds my day and soul
Grandpa, you hear? The prayers … they return back prayers of your parents, you see?
why they dreamed peace, what is it peace?

their forgotten ballad, sung to thee now, only whispered
former stone porch the altar, is strange, otherwise he touch the quadrant,
otherwise the smile
where it ends the good.. and evil begin? You know it… you should know
only you’re born grandfather …

Image

la ballata di un domani la canta una macchina complicata
La tecnologia dei sorrisi è obsoleta – prossima fermata è la stazione di tristezza, grande quanto l’epoca,
accoglie in lei, generazioni inox

dove inizia bene… e dove il male, finisce?
– Nonno, precisamente tu sei nato nonno, non posso vederti bambino
Si, tu devi saperlo …

come mi prendo le mie speranze delle vostre storie vivi?
i contrasti mi macinano la mia giornata e l’anima
Nonno, senti? … stanno tornando indietro le preghiere dei tuoi genitori, vedi?
perché sognavano la pace, che cos’è la pace?

la loro ballata dimenticata, cantata ora da te, sussurrò solo
ex portico in pietra l’altare, è strano, altrimenti lui tocca il quadrante,
diversamente il sorriso
dove finisce il bene e comincia il male? tu lo sai … tu deve saperlo
solo te sei nato nonno…!

Image

balada zilei de mâine o cântă o maşinărie complicată
tehnologia surâsului e depăşită – urmează staţia tristeţe, mare cât evul,
încap în ea generaţii inox

oare unde se termină răul şi începe binele?
– bunicule, tu precis te-ai născut bunic, pe tine nu te pot vedea copil,
trebuie să ştii

cum să-mi iau din poveştile tale vie speranţa,
contrastele îmi macină ziua şi sufletul
bunicule, auzi? …trec înapoi rugile părinţilor tăi, le vezi?
de ce râvneau pacea, ce este pacea?
balada lor uitată, cântată de tine acum abia şoptit
pe prispa din piatra fostelor altare este stranie, altfel îmi atinge cadranul,
altfel surâsul
oare unde se termină binele şi răul începe? …tu trebuie că ştii,
doar te-ai născut bunic

 


radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Impresii din călătorie

it's a wonderful world ...

Pe Prichici

...cuvintele se întindeau ca șirurile de furnici

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

MNI Photography

wedding | portraiture | events

Critical Dispatches

Reports from my somewhat unusual life

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

%d blogeri au apreciat asta: